Suflet de roman.

Saptamana trecuta am avut in trafic,in timp ce conduceam, o altercatie foarte urata cu un individ.Am simtit ca mi se urca sangele in cap de frustrare mai ales ca tipul dupa ce ca era de vina urla si injura ca un apucat, in timp ce eu taceam si stateam cuminte la locul meu.Era foarte suparat ca nu l-am lasat sa-mi” taie fata”, ca el se grabea, iar eu nu –probabil.Avea o super scula de masina.Si eu am.Dar el avea oute, eu nu...
Cred ca nu trece o zi in care sa nu am o frustare pe tema inculturii, a grosolaniei, a marlaniei, a rautatii, a agresiunilor de tot felul.Ma zguduie din temelii cel putin 7 telefoane pe saptamana cu oferte pentru firma de la diverse banci.Tot felul de indivizi care insista sa-ti vanda servicii de care nu ai nevoie.Telefoane care suna si suna...Tupeul multora care au facut cateva cursuri si au senzatia ca sunt „foarte tari”.Si ce daca au facut cursuri?Si eu am facut si nu m-am schimbat cu nimic.M-am schimbat abia atunci cand am inceput sa vad viata altfel.Dar nu de la cursuri ci de la trairi personale.
Nu altii te invata, tu te inveti singur.
Am invatat prin medicina energetica, sa nu mai percep toate aceste mici incidente ca pe niste factori poluanti.Mmai mult de atat, am invatat sa le consider firesti si ca facand parte natural din viata noastra de zi cu zi.Am invatat ca daca nu le pot accepta sa le ignor fara sa devin indiferenta.Sa acctionez pentru a le corecta si nu pentru a le anihila.Sa nu lupt impotriva lor ci pentru a le schimba.Daca nici asta nu pot, le las sa treaca dar nu prin mine.Orice moment pe care-l daruiesti enervandu-te sapa in sufletul tau si apoi in trup transformandu-se in boala.
In timp ce ascultam cum ma injura individul din trafic, ma umpleam de bucurie si iubire si simteam cum incet, incet, ma paraseste sentimentul de frustrare(nu urasc niciodata) si ma invadeaza sentimentul de mila.Am inchis pentru cateva secunde ochii si am inteles ceva: ca intreaga noastra existenta si rezistenta in acest loc pe pamant numit Romania, este de fapt misiunea noastra, sau daca vreti ceva mai crestinesc, modul nostru de a ne mantui.Calea noastra.
Eu sunt mandra ca sunt romanca.De ce cautam datini la alte popoare cand ale noastre sunt minunate, nepretuite?
Cat de grav este ca ne injuram si ca suntem rai, ca mai exista si inculti, sau marlani?Cat de grava este greutatea cu care strabatem viata anevoioasa din Romania pe langa frumusetea de a fi om, de a fi roman?
Dragul meu roman frumos, cand ai ascultat ultima data o doina?Cand ai privit ultima data un port romanesc?Cand ai citit un basm sau cand ai ascultat vuietul muntilor si soaptele apelor?
Si codrii, cand i-ai rugat ultima data sa-ti povesteasca despre Stefan cel Mare sau Mihai Viteazu? Stiti ce gene minunate avem noi?Stiti ca avem printre cele mai frumoase, ingrijite si deosebite femei?Si barbati darzi si voinici?Ce tara bogata, cu mare si munte, cu rauri si paduri...Gunoaiele noi le facem, preturile noi le intretinem, grosolania si scabrosenia, noi le cultivam.
De ce romanule te lasi mintit si crezi ca nu esti bun de nimic?De ce nu mai ai incredere in tine si in frumusetea sufletului tau?De ce nu te privesti in oglinda sa vezi ce ochi frumosi ai, ce maini puternice, ce zambet fermecator?De ce te lasi coplesit de deznadejdie?Ai tot ce-ti trebuie.Doar ridica privirea catre cer si imprieteneste-te cu Dumnezeu! Fa-l pe el calauza ta si lasa televizorul,lasa lucrurile fara valoare!Umbla descut si rebel, Imbata-te cu frumusetea zilei!Zambeste-i soarelui!
Da, este mizerie, se fura, se strica, suntem cruzi, se taie paduri.Dar noi, noi cei care avem pretentia ca ne-am trezit, ce facem?De ce-i lasam pe ceilalti frati ai nostri sa doarma?De ce nu-i ajutam sa vada dinnou cat de pretiosi suntem?De cate ori v-ati aplecat sa ridicati o hartie de pe jos si sa o puneti la cos chiar daca nu voi ati aruncat-o?De cate ori v-ati cerut scuze cuiva chiar daca nu erati vinovati?Stiti cat de mult conteaza atitudinea?Va vindeti sufletul votand pentru un stegulet, dar nu va smeriti strangand gunoiul faut de alti chiar daca si tu calci prin el.
Eu am facut un test.M-am asezat cu doi prieteni in fata unei tarabe goale ca intr-o coada.In cateva minute se formase o super coada in spatele nostru.Romanul nu este las, este altruist si se atasaza foarte usor afectiv.
Cei care au devenit rai, sunt suflete chinuite de singuratate si lipsa credintei.Haideti sa-i ajutam!Stiu ca nu asta se vrea, dar haideti sa jertfim noi putin din timpul nostru pentru neamul nostru!
Am avut si am ocazia sa plec din tara, dar nu o voi face.Nu-mi parasesc parintii, nu-mi parasesc pamantul, pamantul acesta in care se odihnesc bunicii si strabunicii mei.Nu-mi parasesc nemul si fratii de-o mama.Nu-mi parasec tara.Si mi-e greu, mi-e foarte greu, dar eu am intels ca noi putem mult si sunt sigura ca vom reusi.
Cunosc oameni care vor sa schimbe lumea in care traim.Acel Ion sau Gheorghe care-si iubesc neamul si strabunii, aceia sunt fratii nostri.Haideti sa readucem valorile atuntice ale neamul nostru.Sa ne botezam copiii cu nume roamanesc.Haideti sa nu ne mai entuziasmam atat la a importa fel de fel de termeni si valori, care nu au nimic in comun cu sufletele noastre!
Sa ne salvam sufletul de roman!

Cine esti, femeie?

„Femeia este un miracol de contradictii divine...’’cred ca a fost spusa de un barbat.
M-am nascut sa devin femeie.Deci fiica, nepoata,sora...iubita de tata si mama, de frate si bunici, matusi si verisori,de prieteni...Am fost la scoala, la facultate, la serviciu...m-am indragostit pe la 20 de ani...iubita de iubit care mi-a devenit sot, apoi de fiu...si poate si de altii, de uni stiu de alti nu si imi cer scuze.
Cine poate intelege inima unei femei?
Cu totii stim cate face o femeie si multi barbati nici nu-si imagineaza cate face in plus fata de ce stiu ei.Se imparte in mii de bucati, se disipa, se rupe, aproape se pierde apoi se aduna si devine un intreg pentru a o lua de la capat.
Uneori dezamageste, nemultumeste, strica, urzica...imi cer scuze pentru ca v-am ranit uneori!
De ce nu este inteleasa?
Cred ca ea, femeia, trebuie sa fie in atat de multe locuri incat de cele mai multe ori isi pierde identitatea si firea.
„Femeile sunt dadacele noastre in copilarie, tovarasele noastre in vremea maturitatii,sprijinul nostru la batranete,consolarea noastra in nenorociri si victimile noastre in toate timpurile...”
Sa fie iubita, mereu pregatita sa iubeasca, aranjata, stilata si modelata dupa gusturile si dorintele celui ce o iubeste sau se preface ca e asa.
Sa fie fiica, sa-si ingrijasca parintii batrani si neputinciosi si de cele mai multe ori bolnavi.
Sa fie gospodina, sa inventeze mereu feluri de mancare, sa faca menaj, cumparaturi si multe altele si toate astea pe gustul barbatului si al copiilor si conform normelor stabilite si bine inoculate de socrii si in conformitate cu limita barfelor prietenilor si cunostintelor...
Sa fie mama.Cel mai importat rol...Si de cand se naste primul pui ea trebuie sa stie foarte bine cum sa se imparta in mod egal intre copii si sot, pentru ca sotul din acest moment se simte pe locul doi, pierdut, uitat, neindreptatit, neiubit.Doar ea este vinovata de greselile copilului desi responsabilitatea educatiei este atributia amanduraora.
Sa fie la serviciu, cu toate atributiile aferente, prietena, confidenta,etc.
Sa fie EA...cum?Cum sa mai stie sau cand sa mai poata sa fie EA, daca are atatea atributii si viata ei trebuie sa se supuna atator reguli?Adesea pare absenta sau pierduta, adesea obosita si plictisita,pentru ca ea nu are niciodata concediu din rolul de femeie...Confunda rolul de iubita cu cel de mama, cel de mama cu cel de sora, cel de fiica cu cel de strain, cel de prietena cu cel de iubita.Creaza controverse si iluzii.Sperante false...
„Femeile sunt creaturi menite sa fie iubite nu intelese...”
Noi suntem florile voastre, viorele sau panselute, trandafiri sau orhidee...Ca si florile, daca nu ne udati cateva zile este posibil sa murim pentru totdeauna.Si devenim, rele, uricioase, plictisite,morocanoase, agresive...
Iubiti-ne!Atat avem nevoie in schimbul a tot ce va daruim.Iubiti-ne si nu ne mai studiati,nu mai incercati sa ne intelegeti pentru ca e in zadar.Udatine macar la trei zile si sarutati-ne frunzele pentru a va bucura de frumusetea florilor noastre!
Va spune asta femeia ce sunt!

Enya - Journey of the Angels

Apa vietii

„Incercata-m sa inteleg de unde vin lacrimile si m-am oprit la sfinti.
Sa fie ei responsabili de stralucirea lor amara?Cine ar sti?Se pare insa ca lacrimile sunt urmele lor.Nu prin sfinti au intrat ele in lume:dar fara ei nu stiam ca plangem din regretul paradisului.As vrea sa vad o singura lacrima inghitita de pamant...Toate apuca, pe cai necunoscute noua, in sus...” Emil Cioran, „Lacrimi si sfinti”
„Vocea viorii este zgomotul pe care-l face, deschizandu-se,poarta paradisului”...Djelal-eddin-Rumi
Viata este precum o apa curgatoare, iar sufletul este stanca din care ea izvoraste.Viata nu doare,doar sufletul doare...Viata izvoraste precum apa si curge,curge,se transforma, se divide, seaca, se aduna,si curge si curge...se loveste in drumul ei de stanci si pietre si in cadere, ea se sparge in mii de stropi, dar ea nu doare...Piatra insa cu timpul poate fi roasa de apa care curge.Uneori piatra poate lua forma unei minunate opere de arta daca apa stie cum sa o ciopleasca...Viata transforma sufletul, precum apa piatra.
Viata nu ne doare, ea este competitia la care noi suntem supusi, cu voia noastra, pentru ca noi ne alegem destinul.O competitie cu incercari diferite, mai grele sau mai usoare.Daca putem intelege ca Dumnezeu este un veritabil iscusit antrenor, care ne supune neincetat unor probe/incercari, ca la un antrenament.Si aceste incercari se repeta din ce in ce mai des,din ce in ce mai dificil, pana cand noi vom fi invatat sa le trecem.
Ne nastem cu o misiune, noi ne-o alegem, depinde insa de noi cat de repede ne trezim sa vedem, sa intelegem si sa acceptam provocarile.
Plangem cand suferim, copilul plange cand ii e foame, cand il doare burtica sau cand o vrea pe mama.
Plangem si de fericire, de emotie sau de bucurie.Lacrimile sunt duioase picaturi de ploaie care adunate umplu izvoru, sun picaturile din apa vietii, atunci cand ea se sparge, in curgerea ei catre infinit.
Lasa-ti apa vietii sa-ti spele stanca/sufletul si roua diminetii iti va imbata destinul cu flori minunate de liliac...
Siati ca dupa ploaie liliacul miroase foarte puternic, ca apa ii da putere si mister?...apa vietii!!!
Fiti binecuvantati!

De ce femeile maritate au amanti...

Este un subiect controversat si sunt sigura ca dupa ce voi expune acest subiect multi ma vor judeca si probabil si mai multi ma vor interpreta.Dar ce conteaza...acei putini oameni care-mi sunt adevarati prieteni ma cunosc in profunzime tocmai pentru ca eu le dau voie sa ma cunoasca si doar aceia vor sti sa-mi citeasca randurile.Judecati-ma cat vreti daca va ajuta sa fiti mai fericiti!
Am cativa prieteni, amanti de femei maritate.Si de multe ori am dezbatut acest subiect cu ei.Dupa cum ma stiti nu consider ca este dreptul meu sa judec si mai mult de atat, medicina energetica m-a invatat ca pentru orice rau considerat de noi exista o motivatie.Nu exita loc de asa ceva intr-o relatie frumoasa.Ceva lipseste pentru a face loc unui intrus.
Barbatul in majoritatea vietii lui se gandeste la sex.Acuma nu o sa zic ca singurul lucru la care se gandeste barbatul este sexul.Dar il pune pe primul loc si bine face.Chiar daca nu o recunoste, acesta este natura lui.Si placerile sau poftele sale sunt variate.Barbatul este vanator si supravietuitor prin definitie.Iar sexul este cel mai important lucru dintr-o relatie, dar nu singurul, evident.Sexul te apropie, te inalta, te identifica, te defineste,cu conditia sa fie faut cu mare placere si dorinta si nu la intamplare.Nu luat ca o distractie ci ca o parte din viata noastra.Dupa mine, sexul este o adevarata arta si vine obligatoriu in completarea iubirii.Existenta barbatui este mult mai simplificata pentru ca el gandeste analitic si ia totul mult mai realist decat femeia.Pentru barbat este de ajuns sa aibe un loc unde sa traiasca, chiar daca nu cu prea multa ordine si confort, o femeie sau mai multe pe care sa le exploreze din punct de vedere sexual, hrana de baza si libertate.
Femeia in schimb, are nevoie de o casa unde sa-si poata naste puii si sa si-i creasca in siguranta.Are nevoie de un mascul cu care sa se reproduca si care sa aibe grija de ea si de puii ei.Este gresit ca femeia este materialista, materialismul ei vine ori din frustrarile copilariei, ori din dorinta de a-si proteja puii.Este gresit ca barbatul are grija copiilor.El se poate detasa repede de copil.Pentru el, copilul este un partener de joaca, un frate mai mic.Intreaga responsabilitate a copiilor o poarta femeia.Apoi, femeia isi doreste dragoste, mangaiere, apreciere, laude,ocrotire, liniste, caldura.Cat ea are grija de cuib, merge la munca,face cumparaturi, face planuri barbatul isi traieste existenta mult mai simplist.
Nu sunt feminista, sunt femeie.Nu consider ca femeia este superioara barbatului si nici macar egala, consider ca ea este complementara barbatului.Iau in calcul femaia maritata cu amant pentru ca sunt femeie si gandesc ca o femeie.
Bun.Si la un moment dat, femaia vede ca are barbat dar ca el lipseste din film.Se simte pustie, neapreciata, neiubita, urata, nedorita, neimportanta.Si daca in acele momente se gaseste un alt barbat care sa o complimenteze, sa o faca sa zambeasca, sa o ocroteasca, femeii i se redeschide pofta de viata.Infloreste.
Eu cred ca spre deosebire de barbat, femeia nu cauta aventuri pentru sex.Dar cum totul este un schimb, cum femeia stie ca niciun barbat nu se va arata interesat fara sex, ea ofera sexul si chair se arata mult mai sexuala decat este de fapt pentru a fi sigura ca face o cucerire temeinica.Poate ca undeva in adancul mintii ei, face mai mult sex cu amantul pentru a-si arata ei ce a pierdut sotul, pentru a-si arata ca poate mult mai mult, ca este femie, si nu in ultimul rand pentru a se razbuna inconstient pe sotul neatent si dezinteresat.Sunt putine femei foarte interesate numai de sex.Dar poate ca femeia cu amant se expune sexual pentru a calca barirele, pentru a fi libera, sperand ca amantul nu o va judeca.Stiu multe femei care in timpul relatiei faceau sex ca disperatele cu iubitii iar dupa casatorie abia se mai lasau atinse.Deci nu cred ca sexul este pe primul loc pentru o femeie.
Si toate merg perfect.Amantul este un barbat strajnic, bine dotat, mereu disponibil si pregatit.Un barbat puternic care-si poate asuma o complicatie.El este cel care face ceea ce sotul nu poate, el este partea calitativa a sotului din mintea femeii.Sotul este pacalici si pacalit, dar asa-i trebuie daca nu-si pazeste nevasta iar nevasta analizeaza:care dintre cei doi ar trebui pastrat?Si aici apare paradoxul.Daca femeia este destul de desteapta, nu renunta asa usor la casnicia ei pana cand nu e sigura ca alegerea ei este foarte buna.Ca nu da din rau in si mai rau.Ca nu-i pierde pe amandoi.Femeia se teme de singuratate.Cum spuneam la inceput femeia are nevoie de siguranta si atunci ia in calcul: care dintre cei doi o apreciaza cel mai mult, care este constant, care ii ofera siguranta, cu care agoniseste mai sigur, care este un tata mai potrivit...si culmea, de cele mai multe ori ajunge la concluzia ca sotul, asa neatent cum e este mai potrivit.Ca el este mai bun, chiar daca este absent.Si daca intre sotie si amant exista ceva sentimente, atunci situatia cea mai sigura si acceptata este sa ramana amnti mai departe si atat.Femeia are nevoie de siguranta si nu renunta prea usor cand o are, ia in calcul faptul ca o femeie divortata este vejnic judecata si pe buna dreptate.Numai eu am avut o gramada de prietene divortate si eram disperata ca majoritatea s-au dat la sotul meu, pana cand prietena mea iubita mi-a spus:”Pai de femeie, cine te pune sa aduci in casa femei divortate?”
Viata nu e simpla,si de cele mai multe ori ceea ce pare nu este adevarul.Exista situatii si situatii, exista suflete si suflete, nevoi si nevoi,suferinte si bucurii.Nu trebuie sa judecam si nici sa ne ascundem dupa cires.Majoritatea cunostintelor mele au avut cel putin o aventura.Fiecare face cum simte si-si cauta fericirea cum stie mai bine, cel mai importat este sa ne asumam si sa nu ne mai ascundem mai mult decat este moral sa o facem.Importatn este ca toate aceste escapade sa fie facute cu cap si sa nu fie amestecati copii sau prietenii.Sa nu-i incarcam pe altii cu problemele nostre si sa nu-i judecam pe cei care o fac.Nimic nu este gresit sau imposibil daca nu este facut din rautate.Iar voi cei care o sa va constipati dupa ce cititi acest post, lasat-o balta ca va poate palii cand va asteptati mai putin!Lasati falsa moralitate, de obicei judeci exact ceea ce te deranjaza cel mai mult la tine si anume, propriile-ti scapari.
Va iubesc!

Nu este Dumnezeu de vina!

Dragii mei,
Stiu si imi cer scuze!Nu am mai scris, nu pentru ca am abandonat ideea ci pentru ca din pacate timpul, timpul se scurge mult prea rapid.Dar iata ca atunci cand omul vrea face rost si de timp care saracul...este la dispozitia noastra, numai ca noi il irosim neinspirat.
Ca sa intru in „paine”, subiectul care m-a inspirat si totodata ingrozit de data aceasta este povestea aceea cumplita cu gravida care „a avortat singura”.
Dragilor, eu consider tot ignoranta atunci cand te lasi influentat de opinia altora si nu treci o informatie prin propriul intelect...Sunt jurnalist cu studii.Va spun ca jurnalistii detin foarte bine arta manipularii.Exista strategii deosebit de bine puse la punct in acest sens.Acesta este unul dintre motivele pentru care m-am retras din domeniu, pe langa altele de asemenea.
Revenind la stirea noastra, am ramas „sucita” cand am vazut cata lume l-a blamat pe medicul acela si a transformat-o pe aceasta femeie pe care nu o pot numii mama, in victima din criminala.Imi pare rau, nu vreau sa o judec, nu am acest drept, dar nu o pot numi decat criminala pentru ca...da, si-a ucis pruncul cu sange rece.Ar fi fost corect sa fie redata stirea real.Dar si acesta este un motiv pentru care se duce tara noastra de rapa, pentru ca suntem informati ca un avort, o crima, nu e nicio problema, vinovat este medicul care refuza sa o faca.Nimic mai fals.
Consider si este parerea mea, cu umila credinta ca orice intrerupere de sarcina, cu exceptia momentului cand viata mamei este in pericol, este o crima.Orice avort la cerere este o crima.Si toti cei care contribuie la savarsirea acestei cumplite fapte sunt partasi, de la prieteni, consilieri pana la medic.
Traim intr-o jungla, iar noi nu mai suntem de mult oameni, suntem fiare.Imi pare rau sa o spun si am multe exemple sa justific ceea ce afirm, dar nu-mi permit sa-mi pierd timpul cu asta, pentru ca stiti si voi ceea ce spun.Sistemul sanitar este varza.Medicii buni, au plecat din tara, cei care au mai ramas sunt fie slab pregatiti, fie prea ocupati sa-si castige painea in sistemul sanitar privat.Iar ceilalti sunt prea blazati sau impotenti datorita lipsurilor si calomniilor de z i cu zi.Este un cosmar sa mergi in spitale. Dar asta este o alta taina care nu face subiectul nostru.Revenind la medicul care a lasat-o balta.Bravo lui! A dat dovata de credinta.Nu stiu cum este legea, dar cred ca nimic nu poate obliga un medic sa omoare un pui.Nu cred ca aceasta femeie avea dreptul sa oblige acest medic sa participe la o atrocitate.El,dupa parerea mea, a procedat corect.A lasat-o sa-si asume singura crima.Dar presa si noi, am gasit tapul ispasitor.Medicul...el a fost de vina.Nu dragii mei, femeia a fost de vina.E a hotarat sa-si omare pruncul.Ea nu a a vut creinta, educatie, prieteni, mama care sa nu o lase, duhovnic, educatie.Ea impreuna cu sotul.Daca ar fi fost mai preocupata de stadiul in care se afla un prunc intr-o sarcina atat de avnsata ar fi inteles ca era viu, cu suflet, ca-l va naste plangand.Ce mama isi ucide puiul dupa ce-l simte miscand? Nu pot sa cred ca teama ei a fost atat de mare si ignoranta atat de avansata incat sa creada ca acest suflet neprihanit va disparea precum un fum.Nu se astepta ca e viu, ca plange, ca implora sa fie lasat in viata?Nu se gandea ca-l va vedea?Nu si-a dorit sa-l tina in brate, sa-l sarute, sa-l puna la san?Nu l-a simtit miscand?Nu a simtit viata din ea?Nu vreau sa fiu rea dar cred ca nu orice femeie merita sa fie mama.
Am fost blamata ca nu stiu ce inseamna sa ai un copil cu sindromul lui down.Ba stiu foarte bine.Am experimentat acest lucru intr-o perioada.In plus Asociatia a carei membra sunt printre altele are gija de persoane cu dizabilitati mintale.Iar daca vreti sa vedeti mai mult va invit sa ne vizitati.Dar asta este o alta poveste. Analizand prin sufletul meu, ma intreb: daca aceasta mama nu ar fi avut posibilitatea sa faca analize si ar fi sesizat abia la nastere ca puiul este suferind, ce ar fi facut? L-ar fi aruncat la tomberon?Stiu ca este usor sa vorbesti dupa margine si stiu ca atunci cand am fost insarcinata, m-am rugat neincetat sa nasc un pui sanatos.Dar va asigur ca nu am acceptat sa-mi fac analizele acestea tocmai pentru ca impreuna cu sotul meu, am hotarat ca Dumnezeu alege pentru noi.Am hotarat ca oricum nu puteam renunta la sarcina in cazul in care descopeream ceva.
Din punct de vedere crestineste, putem spune ca Dumnezeu i-a trimis acestei femei un copil cu probleme pentru a se mantui.I s-a dat o mare sansa.Am o prietena care se ocupa cu recuperarea copiilor cu down.Mai toate mamele cu stfel de fiinte minunate au si un copil sanatos.
Din punct de vedere energetic, sufletele acestea accepta sa se sacrifice pentru parinti.Sunt suflete care vin doar cu acesata misiune, pentru a-si salva parintii.Pentru a-i invatat dragostea neconditionata, abandonul de sine, rabdarea, smerenia, daruirea.Acesti copii pleaca repede din lumea noastra, traisec in medie de 20 de ani.Cand un parinte creste un copil cu sindromul lui down,prin suferinta sa, se inalta, se transforma in suflet evoluat.Este o minune, chiar daca par nebuna, sa ai un copil, de orice fel, pentru ca este de la Dumnezeu si nu avem dreptul sa-l ucidem, oricat de teama ne-ar fi.Este un suflet crescut in pintecele nostru, dragele mele prietene si mame, sunt asa de scumpi si iubitori incat parintii la un moment dat nu-i mai vad diferiti.
Sunt foarte trista ca nu exista consilieri pe acesta tema, ca nu exista educatie la noi in tara.Ca liderii nostri nu mai sunt lideri, sunt preocupati sa stranga averi si sa-si construiasca imagini...
Dragii mei, eu am inteles ca viata nu este o distractie contiua, este o lupta.Nu pentru supravietuire ci pentru evolutie.Fiecare om, fiecare fiinta din viata noastra este minunata.Chiar daca oamenii traiesc piezis, chiar daca se pierd uneori din calea lor, haideti sa nu-i abandonam.Sa-i primim in sufletele noastre, sa-i iubim, sa-i iertam, sa-i acceptam.Nu putem lua de la viata doar ce ne convine.Nu putem sa consideram ca este meritul nostru atunci cand reusim ceva si ca este voia Domnului atunci cand gresim.Haideti sa ne asumam.Sa facem ceva.Sa nu ne mai imbatam cu vorbe.
Mi-a placut fosrte mult cand cineva spunea:”Sa transformam apa in vin!”. Suntem in postul Pastelui, haideti sa ne rugam pentru femeia aceasta pierduta, ea sufera cumplit si sper pentru ea ca va intelege ce a facut, ce a pierdut. Haideti sa transformam vinul in apa, apa in aghiazma si sa fim binecuvantati cu ea!

Stefan Iordache recita : Serghei Esenin- "Scrisoare mamei"