Haideti sa ne iubim copiii!

GUYLAND – IMATURITATEA PERSISTENTA A TINERILOR DE ASTAZI...

Este vorba despre un nou „curent” sau mai bine spus o noua preocapare a „societatii”.
In ultimii ani mi s-a intamplat de foarte multe ori sa aud reprosuri la adresa „tinerilor din ziua de azi”.
Este drept ca ei sunt foarte diferiti fata de noi, ca uneori avem senzatia ca apartin de alta lume, dar dragilor asta nu inseamna ca ei sunt defecti iar noi suntem ultima generatie de destepti. Asta inseamna dupa parerea mea ca noi ne-am indepartat prea mult de copiii nostri.
Cred ca totul a inceput odata cu dezvoltarea tehnologiei sau mai bine spus cu accelerarea dezvoltarii tehnologiei...
Copiii nostri au crescut odata cu tehnologia si s-au dezvoltat conform ei.Noi ca parinti ne-am bucurat nespus ca s-a inventat DVDul si ca am gasit un motiv in plus sa ne asezam pruncii in fata televizorului scuzandu-ne ca de fapt copilul urmarea programe organizate de noi parintii.
Am gasit o salvare cand copilasul a descoperit calculatorul si nu mai abandona cu orele monitorul. Sau cand dimineata isi ingurcita de graba cerealele cu ochii lipiti de televizor.
Ce bine era...Si, Doamne, cum a facut saracul 3 anisori, fuga la gradinita,ca deh, bunica nu stie engleza, nu joaca tenis cu el, nu face germana...chipurile daca-l duceam la „gradi” de la trei ani, invata copilul sa comunice...ca in parc la joaca, nu se mai comunica...si uite asa, incet, incet, copiii nostri nu s-au putut atasa de catri, nu au mei iesit in spatele blocului la joaca pentru ca stirile de la televizor ne ingrozeau prea tare sa mai avem curajul sa-i lasam singuri, bunicii cu povestile lor si gogosi calde, nu mai erau buni si cel mai rau a fost ca si noi parintii am ajuns sa muncim atat de mult incat nu ne-am mai gasit timp pentru ei, seara sa le putem asculta glascioarele sa-i ajutam sa-si gaseasca un drum.Nu ne-am mai gasit timp sa-i asezam cu caputul in poala nostra si sa ne trecem mainile prin parul lor cu dragoste.
Din vina noastra a parintilor, copiii nostri s-au indepartat de noi.Din vina noastra isi fac gasti si cauta etnobotanice, din vina noastra nu mai au viitor si nu se mai pot regasi.Se spune ca ceea ce semeni aia culegi.Ce sa culegem daca nu am semanat nimic?
Uneori le cerem prea mult.Cu after school, copiii fac 8 ore pe zi de scoala in clasele 1-4.Apoi mai au de doua ori pe saptamana engleza si un sport si un teatru si un...si copilul saracul ,nu mai are copilarie.Apoi, la varsta adolescentei ramane undeva, conectat la copilarie si traieste cu un gol imens pe care nu mai stie cum sa-l umple.Este vina noastra, nu a societatii.Haideti sa ne asumam!Trebuie sa ne asumam, este primul pas pe care trebuie sa-l facem.
Eu am hotarat cu ceva timp in urma sa-mi scurtez ziua de munca, sa fac cat mai multe activitati acasa, sa merg cu el cat mai mult in oras, sa vorbim sa petrecem cat mai mult timp impreuna...Poate o sa spuneti:''tu iti permiti ca ai businessul tau''.Da, imi permit pentru ca am hotarat sa-mi permit.Poate ca am renuntat la un post de director platit in mii de euro pentru a fi langa fiul meu.Am inteles ca nu poti fii si mama si sa ai si cariera la fel de bine.Poti doar una foarte bine si a doua pe jumatate.Eu am ales sa fiu mama deocamdata.
Cred ca noi ca mame gresim atunci cand nu implicam si tatii in educatia copiilor nostri, cand nu-i lasam sa-i disciplineze, sa-i pedepseasca si nu-i determinam sa ia decizii impreuna.Gresim atunci cand stam prea mult la birou seara, sau la palavre cu prietenii la telefon ore intregi in loc sa comunicam cu copiii nostri.Atunci cand, nu-i implicam in treburile gospodaresti cand nu le dam libertatea sa aleaga si cand luam decizii pentru ei.Si mai ales cand ii proiectam in trecutul nostru.Dragii mei, avem copiii minunati, haideti sa-i lasam sa le placa ceea ce stiu ei.Nu-i mai frustrati cu povestile voastre cu Harap Alb, ca ei tot PSP or sa aleaga pentru ca asta le-am cumparat noi.Va dati seama ca tot timpul le programam in cap ideea ca nu sunt buni de nimic? Ca-i neglijam si apoi le reprosam ca nu sunt sufiecient de capabili?
Nu-i motivam, nu le mai daruim dragoste...
Acum un an am fost cu fiul meu in tabara.Termina clasa a II a.Trecusera cateva zile si copiii nu faceau altceva decat sa stea cocotati pe cate un gard, insirati precum vrabiile si jucau pe PSP sau telefon.Era cumplit.Eu si cu o alta mama, ne uitam ingrozite si nu stiam ce se intampla.La un moment dat ne-am plictisit noi si din intamplare am vazut o minge si un cos de baschet.Am inceput sa aruncam la cos.In cateva minute au venit si fii nostri, apoi timid au indraznit si alti.Le-am propus sa jucam Ratele si vanatorii.Evident ca nu stia niciunul cum se joaca dar au fost incantati sa invete.A fost super.Toti si-au abandonat aparatele si sareau minunati dupa minge...
Apoi, in urmatoarele zile roiau numai in jurul nostru si care mai de care ne spunea povestea lui.Si ne spuneau ca suntem super mame, ca mamele lor nu stau niciodata de vorba cu ei.Daca pana atunci se fereau de noi de parca le penetram intimitatea, de-odata deveniseram de-ale lor.
Daruiti-le dragoste, valori, lasati-i cu bunicii, nu-i mai dati la gradinita de la 3 ani, lasat-i afara cu copiii, dati-le libertate si incredere si ve-ti vedea ce copiii minunati avem.Aveti incredere in copiii vosti, ca sunt deosebiti.
Trebuie sa-si traiasca copilaria, sa viseze, sa nu le mai cerem ce noi nu am putut da si doar asa or sa-si poata asuma maturitatea...
Sa-i iubim si sa-i acceptam asa cum sunt si cred ca cel mai bine ar fi sa-i crestem ca pe flori, udandu-i la radacina cu grija in fiecare zi si nu ca pe un proiect dificil si impersonal pe care trebuie sa-l terninam la termen.

De ce ''Inima Universului"'...

Iata ca la indemnul vostru mi-am facut si blog... si marturisesc ca l-am creat acum ceva timp dar cred ca am luat prea in serios toata treaba si m-am tot gandit ce subiect as putea sa postez pentru prima data, mai ales ca deh, primul subiect cumva ma reprezinta, pe mine si ceea ce am eu de spus.
Acum am baut un ceai cu aroma de ghimbir, menta si lamaie si parca aromele acestea amestecate m-au imbatat si m-au ridicat putin de ''la pamant''.

Am sa va povestesc de ce am ales acest nume ''Inima Universului''.

V-ati gandit vreodata cati oameni traiesc pe pamant? V-ati gandit vreodata ca fiecare fiinta de pe acest pamant este o bucatica din acest univers?Ca fiecare dintre noi suntem ca piesele unu pazel imens si ca poate in lucrarea sa minunata Dumnezeu a dat fiecaruia dintre noi un rol? Eu am inceput sa ma gandesc din ce in ce mai des la asta.Am inceput sa inteleg ce rol avem noi ca specie si care este misiunea noastra in Univers.

Am inceput sa simt ca sunt impreuna cu toate fiintele de pe Planeta. Ca fiecare om este fratele meu. Ca de la fiecare am ceva de invatat, ca fiecare imi ofera o lectie importanta de viata din care eu capat experienta mea umana pe acest pamant.

Poate parea straniu, saracia cuprinde din ce in ce mai multi oamnei, atat la noi in tara cat si la nivel global, teama de cutremure, frica de singuratate si nesiguranta pun stapanire pe noi, manipularea mass media, politica, ura, invidia... Dragii mei, am o veste pentru voi, avem o planeta minunata, cea mai frumosa din Univers. Planeta Albastra, ea ne-a daruit lacurile si muntii, vulcani si paduri, flori, pasari, animale, fluturi, pesteri...toate aceste minunatii care ne pot imbogati fiinta, care ne pot inflori spiritul, toate aceste minunatii, daca le-am vedea doar pe ele, cat de frumoasa ar fi viata nostra, cat de fericiti am fi. Priviti in jurul vostru, printre blocurile care ne par ca niste ziduri uriase catre libertate. Priviti dincolo de ele si vedeti cat de minunata este aceasta Planeta.Cat de frumos este cand inforeste cicoarea, cand papadia isi asaza covorul galben, inainte de Pasti, cand pomii inforesc. Invatati de la pasari, ascultatile cand vine primavara, cum se bucura si ciripesc de placere, scaladandu-si aripile in razele soarelui. Invatati de la fluturi, dansati cu ei, cantati cu ei simtiti pulsul naturii... Simtiti aceasta Planeta ca pe mama voastra, care va accepta neconditionat. Iubiti-o cu tot sufletul si o sa simtiti cata fericire, si implinire va poate darui sentimentul ca sunteti conectati la mama pamant.

Acum o suta de ani, oamenii se ghidau dupa busola si soare, noi ne-am luat GPS. Aveau harti si cautatu Nordul dupa muschii de pe copaci. Isi scriau scrisori si-si transmiteau semnale prin bucium, noi ne dam smsuri si emailuri. Mergeau saptamani intregi pe jos pana la o destinatie, noi luam avionul. Ei citeau, noi vedem filme online. Ei cantau si dansau, noi asculatam muzica pe casti. Ei mergeau cu caii sau boii, noi avem masini...

Tehnologia, deh, bat-o vina... si oare de ce nu sentem fericti si ne izolam din ce in ce mai mult? Pentru ca uitam pe zi ce trece sa traim.Uitam ce dar minunat ne-a facut Dumnezeu, aceasta planeta superba pe numele dat de noi oamneii Pamant. Daca am sti sa luam putin din toate, sa imbinam tehnologia dar sa nu uitam ce ne-au lasat stramosii nostri, am face un lucru desavarsit. L-am bucura pe Dumnezeu ca nu am cazut in ignoranta si uitare. Am simti bucuria vieti si nasterii pe in acst loc minunat. V-ati gandit vreodata cat de perfecta este planeta noastra, cum ne protejaza ea si cum fiecare stea si celelalte planete sunt perfect asezate asa incat noi sa putem traii? Cata minunatie!!!!

Eu o numesc Inima Universului si-i dedic acest bog cu toata dragostea mea, fata de tot ceea ce inesmna acesta Planeta si toate fiintele din Univers.