Marele meu cult de o viata este cultul prieteniei.Cei care ma cunosc personal stiu cu cata disponibilitatea, dragoste si rabdare mi-am mangaiat prietenii ori de cate ori a fost nevoie.
Dar spre nefericirea mea, de fosrte multe ori, am fost foarte profund ranita de indiferenta, lasitate, invidie, rautati gratuite.
Acum este o moda care pe mine ma scoate din sarite si ma oripilez ca oameni cu pretentii culturale sustin ideea de „iubire neconditionata”.Sau sa daruiesti fara sa astepti in schimb ceva.Nu pot fi de acord pentru ca amandoua sfideaza legea firii.In primul rand, dragostea nu poate fi oricum conditionata, pentru ca se stie iubirea adevarata este oarba si cand iubesti cu adevarat nu exista conditii.Cine spune iubeste neconditionat, fie nu se exprima corect fie nu stie ce este cu adevar iubirea.Pentru ca atunci cand pretinzi ca iubesti un om pentru ca este frumos, doar pretinzi ca-l iubesti, pentru ca in profunzime, cu siguranta fie nu-l iubesti ci doar il placi, fie minti constient.Iar cand ti se cere sa iubesti pe oricine fara conditii este iarasi o prostie pentru ca nu ai cum sa iubesti pe oricine.Poti sa iubesti doar pe cel pentru care sufletul tau are ceva de aratat.Dar pe acest subiect este mult prea mult de dezvoltat si daca aveti curiozitatea sa intelegeti punctul meu de vedere o sa aveti ocazia sa cititi mai mult in cartea mea.
Daruirea fara a astepta in schimb este o programare a pietei de consum.Nu ai cum sa daruiesti fara sa astepti.Cine are minte si sunt convinsa ca avoi aveti, intelege.
Deci, revenind la mine si prietenii mei, probabil ca atunci cand eu m-am apropiat de anumite persoane, am daruit fie cui nu trebuia fie ce nu trebuia.
Si din pacate m-am framantat mult, pentru ca nu intelegeam de ce trebuie sa sufar atat si mai ales unde gresam.Daca este crestineste sa-ti ajuti semenii, daca este crestineste sa-l asculti pe cel de langa tine, de ce nu era crestineste si reciproca si unde gresam de masajele mele nu ajungeau cum trebuie.
Si iata ca pe langa tona de „prieteni de doi bani” s-au strecurat si cativa(extrem de putini) de valoare.Printre ei, un suflet minunat, de copil, cu varsta mea, venit parca dintr-o lume de poveste, special sa ma salveze pe mine.M-am eschivat la inceput pentru ca eu nu sunt invatata sa fiu ajutata.De atat de mult nu am mai primit un gest gratuit de la cineva pe care nu-l cunosteam, incat m-am intrebat: „ ce vrea de la mine, de ce ma ajuta???”
Eu ma intrebam, iar acest suflet daruia, cu atata gentilete si candoare, ca singura mea problema este teama de a ma atasa.
Iar acest suflet minunat, m-a inspirat astazi sa scriu pentru a-i multumi ca mi-a intins o mana, cand eram gata sa cad, ca mi-a ridicat valul dupa fata, ca m-a ajutat sa inteleg unde gresesc si ca-mi arata fara nicio pretentie cine sunt cu adevarat.
Asadar, am gresit cand m-am lasat sedusa de acei oameni cu carisma, puternici si care ma vrajau cu vorbele lor.Acei oameni cu vorbe mari dar fapte mici, care m-au provocat fals si care nu au avut taria, bogatia si forta de a merge mai departe alaturi de mine, striviti fiind de propriile neputinte.Acei oameni poleiti cu aur, oameni de marketing, care tin in picioare o sala de 200 de persoane, dar nu sunt capabili sa aprecieze daruirea si gentiletea unei prietenii adevarate.Degeaba ii arati acelui produs de marketing ca esti deosebit pentru ca el, saracul, nu are capacitatea sa te observe, cauta mai departe victime care sa-l adore pentru ceea ce pretinde ca este dar nu va putea fi niciodata.Tot acel produs de marketing te suna doar ca sa-ti cera ceva si numai cand are nevoie.Te incarca cu problemele sale, iar cand te-a incarcat suficient te vinde ieftin pentru alt fraier care musca momeala.
Opusul acestu produs, este omul, omul simplu, nepretentios, care te suna in fiecare dimineata la ora 8.30 pentru niciun motiv, decat sa te auda si cu care in drum se birou vorbsti baliverne, nici nu reti ce, dar care te binedispune cand la randul sau ijura porcos un alt participant la trafic.Acel om, iti daruieste o carte de ziua ta, pe care a citit-o pentru ca nu mai are bani sa-si cumpere si sie-si una, dar este omul care te poate primi in patul sau daca nu mai ai adapost.Pe langa el, mai este unul, cu care te vezi o data pe saptamana, pentru lucruri marunte, razi in hohote si faci praf cateva sticle de vin, dansand descult la 8 grade prin iarba.Acela este omul caruia ii poti creste copiii sau care iti sfatuieste fiul cum sa merga la femei.
Acum am inteles, datorita tie M., cat de bogata sunt.Iti multumesc ca m-ai ajutat sa fac curat in viata mea si sa nu mai investesc in produse de marketing ci in oameni adevarati.Acum am inteles ca un prieten este cineva nu ceva. M-am lasat fals fermecata pentru ca-mi plac oamenii care ma provoaca.Dar am descoperit ca provocarea adevarata este atunci cand cel care o face te ajuta sa construiesti nu sa distrugi parti din sufletul tau.
Mi-a fost greu sa vad asta, mi-a fost greu sa-i vad pe cei pe care ii chinuiam la randul meu neputincioasa.Oamenii de valoare care ma apreciaza si care vor sa construiasca alaturi de mine sau cu mine ceva pentru suflet si nu pentru orgolii peronale si fatarnicie.
Multumesc M, cu tot sufletul, ca datorita tie am inteles ca nu eu sunt de vina ci ei.Pe principiul-Nu da margaritare la porci pentru ca se vor intoarce sa te manance-
