Cine esti, femeie?

„Femeia este un miracol de contradictii divine...’’cred ca a fost spusa de un barbat.
M-am nascut sa devin femeie.Deci fiica, nepoata,sora...iubita de tata si mama, de frate si bunici, matusi si verisori,de prieteni...Am fost la scoala, la facultate, la serviciu...m-am indragostit pe la 20 de ani...iubita de iubit care mi-a devenit sot, apoi de fiu...si poate si de altii, de uni stiu de alti nu si imi cer scuze.
Cine poate intelege inima unei femei?
Cu totii stim cate face o femeie si multi barbati nici nu-si imagineaza cate face in plus fata de ce stiu ei.Se imparte in mii de bucati, se disipa, se rupe, aproape se pierde apoi se aduna si devine un intreg pentru a o lua de la capat.
Uneori dezamageste, nemultumeste, strica, urzica...imi cer scuze pentru ca v-am ranit uneori!
De ce nu este inteleasa?
Cred ca ea, femeia, trebuie sa fie in atat de multe locuri incat de cele mai multe ori isi pierde identitatea si firea.
„Femeile sunt dadacele noastre in copilarie, tovarasele noastre in vremea maturitatii,sprijinul nostru la batranete,consolarea noastra in nenorociri si victimile noastre in toate timpurile...”
Sa fie iubita, mereu pregatita sa iubeasca, aranjata, stilata si modelata dupa gusturile si dorintele celui ce o iubeste sau se preface ca e asa.
Sa fie fiica, sa-si ingrijasca parintii batrani si neputinciosi si de cele mai multe ori bolnavi.
Sa fie gospodina, sa inventeze mereu feluri de mancare, sa faca menaj, cumparaturi si multe altele si toate astea pe gustul barbatului si al copiilor si conform normelor stabilite si bine inoculate de socrii si in conformitate cu limita barfelor prietenilor si cunostintelor...
Sa fie mama.Cel mai importat rol...Si de cand se naste primul pui ea trebuie sa stie foarte bine cum sa se imparta in mod egal intre copii si sot, pentru ca sotul din acest moment se simte pe locul doi, pierdut, uitat, neindreptatit, neiubit.Doar ea este vinovata de greselile copilului desi responsabilitatea educatiei este atributia amanduraora.
Sa fie la serviciu, cu toate atributiile aferente, prietena, confidenta,etc.
Sa fie EA...cum?Cum sa mai stie sau cand sa mai poata sa fie EA, daca are atatea atributii si viata ei trebuie sa se supuna atator reguli?Adesea pare absenta sau pierduta, adesea obosita si plictisita,pentru ca ea nu are niciodata concediu din rolul de femeie...Confunda rolul de iubita cu cel de mama, cel de mama cu cel de sora, cel de fiica cu cel de strain, cel de prietena cu cel de iubita.Creaza controverse si iluzii.Sperante false...
„Femeile sunt creaturi menite sa fie iubite nu intelese...”
Noi suntem florile voastre, viorele sau panselute, trandafiri sau orhidee...Ca si florile, daca nu ne udati cateva zile este posibil sa murim pentru totdeauna.Si devenim, rele, uricioase, plictisite,morocanoase, agresive...
Iubiti-ne!Atat avem nevoie in schimbul a tot ce va daruim.Iubiti-ne si nu ne mai studiati,nu mai incercati sa ne intelegeti pentru ca e in zadar.Udatine macar la trei zile si sarutati-ne frunzele pentru a va bucura de frumusetea florilor noastre!
Va spune asta femeia ce sunt!

Enya - Journey of the Angels

Apa vietii

„Incercata-m sa inteleg de unde vin lacrimile si m-am oprit la sfinti.
Sa fie ei responsabili de stralucirea lor amara?Cine ar sti?Se pare insa ca lacrimile sunt urmele lor.Nu prin sfinti au intrat ele in lume:dar fara ei nu stiam ca plangem din regretul paradisului.As vrea sa vad o singura lacrima inghitita de pamant...Toate apuca, pe cai necunoscute noua, in sus...” Emil Cioran, „Lacrimi si sfinti”
„Vocea viorii este zgomotul pe care-l face, deschizandu-se,poarta paradisului”...Djelal-eddin-Rumi
Viata este precum o apa curgatoare, iar sufletul este stanca din care ea izvoraste.Viata nu doare,doar sufletul doare...Viata izvoraste precum apa si curge,curge,se transforma, se divide, seaca, se aduna,si curge si curge...se loveste in drumul ei de stanci si pietre si in cadere, ea se sparge in mii de stropi, dar ea nu doare...Piatra insa cu timpul poate fi roasa de apa care curge.Uneori piatra poate lua forma unei minunate opere de arta daca apa stie cum sa o ciopleasca...Viata transforma sufletul, precum apa piatra.
Viata nu ne doare, ea este competitia la care noi suntem supusi, cu voia noastra, pentru ca noi ne alegem destinul.O competitie cu incercari diferite, mai grele sau mai usoare.Daca putem intelege ca Dumnezeu este un veritabil iscusit antrenor, care ne supune neincetat unor probe/incercari, ca la un antrenament.Si aceste incercari se repeta din ce in ce mai des,din ce in ce mai dificil, pana cand noi vom fi invatat sa le trecem.
Ne nastem cu o misiune, noi ne-o alegem, depinde insa de noi cat de repede ne trezim sa vedem, sa intelegem si sa acceptam provocarile.
Plangem cand suferim, copilul plange cand ii e foame, cand il doare burtica sau cand o vrea pe mama.
Plangem si de fericire, de emotie sau de bucurie.Lacrimile sunt duioase picaturi de ploaie care adunate umplu izvoru, sun picaturile din apa vietii, atunci cand ea se sparge, in curgerea ei catre infinit.
Lasa-ti apa vietii sa-ti spele stanca/sufletul si roua diminetii iti va imbata destinul cu flori minunate de liliac...
Siati ca dupa ploaie liliacul miroase foarte puternic, ca apa ii da putere si mister?...apa vietii!!!
Fiti binecuvantati!