Astazi am inteles si acceptat o lectie care-mi da de mult timp tarcoale. Eram cu mama la cumparaturi si cum nu ma pot abtine m-am apropiat de un stand cu pietre si geode semipretioase.M-a atras in mod deosebit o bucata de Ametist, superba.Cand am privit-o de aproape am observat ca in toata splendoarea ei, era ciobita chiar in varf.Nu stiu multe despre pietre, dar atat cat stiu m-a dus cu gandul la faptul ca o piatra ciobit isi pierde din valoarea terapeutica.Am mai cerut una, aceea nu era ciobita, dar nu-mi spunea nimic.Era perfecta dar tacuta...stearsa. Pe loc am inteles ceva: cam asa stau lucrurile si cu oamenii.Avem tendinta sa cautam fiinte perfecte, fara defecte si construim proiectii despre cum sa fie sau sa nu fie cel sau cea de langa noi. Azi am inteles ceva si am acceptat sa iubesc imperfectiunea, sa caut dincolo de "defecte", de aparente.Am inteles ca imperfectiunea vorbeste despre frumusete pura. Intotdeauna au venit catre mine oameni cu mari probleme, de aceea mi-am acceptat misiunea de terapeut, sa pot invata cum sa-i ajut. Am cumparat piatra imperfecta si am asezat-o la loc de cinste, in mijlocul celorlalte pietre, pe un postament, fiindu-i recunoscatoare pentru lectia pe care mi-a oferit-o. Astfel, voi ocroti si iubi, de azi innainte, fiintele imperfecte si le voi darui toata atentia mea, pentru ca nu poti avea frumusete daca nu accepti uraciune.

“Pana cand moartea ne va despatri !”

S-a scurs putin timp de cand tata si-a luat la revedere de la mine si a plecat pe un drum despre care noi credem ca stim ceva dar este posibil sa nu stim mare lucru…”Pa, pa”, mi-a spus inainte sa plece, “ramas bun fata mea, te iubesc enorm!” Credeam ca sunt pregatita sa ma despart de el dar m-am inselat.Eram pregatita teoretic dar nu si practic.M-am stapanit si l-am jelit in felul meu, pe ascuns ca sa nu vada mama care avea mai multa nevoie decat mine de sprijin, ca sa nu vada fiul meu si sa nu sufere pt mine si nu in cele din urma ca sa nu vada prietenii si cunostintele mele care ma stiu puternica si cine stie, poate insensibila.Si sa nu ma pierd cu totul pt ca mi-am adorat tatal si-mi amintesc ca atunci cand eram mica l-am rugat pe Dumnezeu sa ma marit cu un barbat exact ca el, ca sa nu ma pierd mi-am alungat fiecare amintire care ma ducea la ultimile clipe ale vietii lui, la suferinta lui si la ochii aceia verzi care ma priveau umezi si plini de iubire si durera despartirii.Mi-am hranit sufleul cu ceea ce tata m-a invatat si mi-a daruit…mi-a daruit viata, el m-a dorit enorm, mi-a daruit educatia, siguranta, incredere in sine si m-a crescut cu o libertate asumata.M-a invatat sa nu cer niciodata ajutorul pt ca ma pot descurca singura si m-a invatat sa nu depind niciodata de un barbat mai ales financiar. Si dincolo de asta mi-a lasat lectia de iubire cu mama… Parintii mei au avut parte de ceea ce juram in biserica pe Sfata Scriptura: “La bine si la greu, pana cand moartea ne va desparti”. Oare cate cupluri traiesc cu adevarat experienta iubirii? Stim cu adevarat ca iubirea nu se stinge niciodata? Suflete pereche? In familia mea s-a cultivat iubirea sub toate formele ei. Parintii mei se tineau de mana pe strada si acum mai trecuti de prima tinerete si isi spuneau “te iubesc” in fiecare zi.Si si-au creat cu rabdare si ingaduinta o relatie care adurat pana la sfarit, pana cand moartea i-a despartit. Iubirea nu se stinge, nu se vinde, nu se perverteste.Iubirea exista dincolo de mentalitati, granitele gandirii,… merita sau nu?…il iubesc si il voi iubi, indiferent daca stie asta sau daca si el, la randu-I ma iubeste. Tata a plecat si cand si-au luat la revedere pe ultimul drum, mama i-a soptit la ureche: “ Adio iubitul meu, ne vom revedea candva!” …cine stie cand si unde se vor revedea, poate in ceruri, poate in alta viata, poate-si vor continua povestea de iubire…iar eu, eu am inteles cumva, fara sa-mi las sufletul sa pribegeasca prin alte dimensiuni, am inteles ca nu golul pe care tata l-a lasat cu plecarea sa trebuie umplut ci golul din viata mea pe care eu cu trairile si sufletul meu trebuie sa-l umplu. Pentru asta si pentru multe altele, ii multumesc lui Tata!