Saptamana trecuta am avut in trafic,in timp ce conduceam, o altercatie foarte urata cu un individ.Am simtit ca mi se urca sangele in cap de frustrare mai ales ca tipul dupa ce ca era de vina urla si injura ca un apucat, in timp ce eu taceam si stateam cuminte la locul meu.Era foarte suparat ca nu l-am lasat sa-mi” taie fata”, ca el se grabea, iar eu nu –probabil.Avea o super scula de masina.Si eu am.Dar el avea oute, eu nu...
Cred ca nu trece o zi in care sa nu am o frustare pe tema inculturii, a grosolaniei, a marlaniei, a rautatii, a agresiunilor de tot felul.Ma zguduie din temelii cel putin 7 telefoane pe saptamana cu oferte pentru firma de la diverse banci.Tot felul de indivizi care insista sa-ti vanda servicii de care nu ai nevoie.Telefoane care suna si suna...Tupeul multora care au facut cateva cursuri si au senzatia ca sunt „foarte tari”.Si ce daca au facut cursuri?Si eu am facut si nu m-am schimbat cu nimic.M-am schimbat abia atunci cand am inceput sa vad viata altfel.Dar nu de la cursuri ci de la trairi personale.
Nu altii te invata, tu te inveti singur.
Am invatat prin medicina energetica, sa nu mai percep toate aceste mici incidente ca pe niste factori poluanti.Mmai mult de atat, am invatat sa le consider firesti si ca facand parte natural din viata noastra de zi cu zi.Am invatat ca daca nu le pot accepta sa le ignor fara sa devin indiferenta.Sa acctionez pentru a le corecta si nu pentru a le anihila.Sa nu lupt impotriva lor ci pentru a le schimba.Daca nici asta nu pot, le las sa treaca dar nu prin mine.Orice moment pe care-l daruiesti enervandu-te sapa in sufletul tau si apoi in trup transformandu-se in boala.
In timp ce ascultam cum ma injura individul din trafic, ma umpleam de bucurie si iubire si simteam cum incet, incet, ma paraseste sentimentul de frustrare(nu urasc niciodata) si ma invadeaza sentimentul de mila.Am inchis pentru cateva secunde ochii si am inteles ceva: ca intreaga noastra existenta si rezistenta in acest loc pe pamant numit Romania, este de fapt misiunea noastra, sau daca vreti ceva mai crestinesc, modul nostru de a ne mantui.Calea noastra.
Eu sunt mandra ca sunt romanca.De ce cautam datini la alte popoare cand ale noastre sunt minunate, nepretuite?
Cat de grav este ca ne injuram si ca suntem rai, ca mai exista si inculti, sau marlani?Cat de grava este greutatea cu care strabatem viata anevoioasa din Romania pe langa frumusetea de a fi om, de a fi roman?
Dragul meu roman frumos, cand ai ascultat ultima data o doina?Cand ai privit ultima data un port romanesc?Cand ai citit un basm sau cand ai ascultat vuietul muntilor si soaptele apelor?
Si codrii, cand i-ai rugat ultima data sa-ti povesteasca despre Stefan cel Mare sau Mihai Viteazu? Stiti ce gene minunate avem noi?Stiti ca avem printre cele mai frumoase, ingrijite si deosebite femei?Si barbati darzi si voinici?Ce tara bogata, cu mare si munte, cu rauri si paduri...Gunoaiele noi le facem, preturile noi le intretinem, grosolania si scabrosenia, noi le cultivam.
De ce romanule te lasi mintit si crezi ca nu esti bun de nimic?De ce nu mai ai incredere in tine si in frumusetea sufletului tau?De ce nu te privesti in oglinda sa vezi ce ochi frumosi ai, ce maini puternice, ce zambet fermecator?De ce te lasi coplesit de deznadejdie?Ai tot ce-ti trebuie.Doar ridica privirea catre cer si imprieteneste-te cu Dumnezeu! Fa-l pe el calauza ta si lasa televizorul,lasa lucrurile fara valoare!Umbla descut si rebel, Imbata-te cu frumusetea zilei!Zambeste-i soarelui!
Da, este mizerie, se fura, se strica, suntem cruzi, se taie paduri.Dar noi, noi cei care avem pretentia ca ne-am trezit, ce facem?De ce-i lasam pe ceilalti frati ai nostri sa doarma?De ce nu-i ajutam sa vada dinnou cat de pretiosi suntem?De cate ori v-ati aplecat sa ridicati o hartie de pe jos si sa o puneti la cos chiar daca nu voi ati aruncat-o?De cate ori v-ati cerut scuze cuiva chiar daca nu erati vinovati?Stiti cat de mult conteaza atitudinea?Va vindeti sufletul votand pentru un stegulet, dar nu va smeriti strangand gunoiul faut de alti chiar daca si tu calci prin el.
Eu am facut un test.M-am asezat cu doi prieteni in fata unei tarabe goale ca intr-o coada.In cateva minute se formase o super coada in spatele nostru.Romanul nu este las, este altruist si se atasaza foarte usor afectiv.
Cei care au devenit rai, sunt suflete chinuite de singuratate si lipsa credintei.Haideti sa-i ajutam!Stiu ca nu asta se vrea, dar haideti sa jertfim noi putin din timpul nostru pentru neamul nostru!
Am avut si am ocazia sa plec din tara, dar nu o voi face.Nu-mi parasesc parintii, nu-mi parasesc pamantul, pamantul acesta in care se odihnesc bunicii si strabunicii mei.Nu-mi parasesc nemul si fratii de-o mama.Nu-mi parasec tara.Si mi-e greu, mi-e foarte greu, dar eu am intels ca noi putem mult si sunt sigura ca vom reusi.
Cunosc oameni care vor sa schimbe lumea in care traim.Acel Ion sau Gheorghe care-si iubesc neamul si strabunii, aceia sunt fratii nostri.Haideti sa readucem valorile atuntice ale neamul nostru.Sa ne botezam copiii cu nume roamanesc.Haideti sa nu ne mai entuziasmam atat la a importa fel de fel de termeni si valori, care nu au nimic in comun cu sufletele noastre!
Sa ne salvam sufletul de roman!
