Nu este Dumnezeu de vina!

Dragii mei,
Stiu si imi cer scuze!Nu am mai scris, nu pentru ca am abandonat ideea ci pentru ca din pacate timpul, timpul se scurge mult prea rapid.Dar iata ca atunci cand omul vrea face rost si de timp care saracul...este la dispozitia noastra, numai ca noi il irosim neinspirat.
Ca sa intru in „paine”, subiectul care m-a inspirat si totodata ingrozit de data aceasta este povestea aceea cumplita cu gravida care „a avortat singura”.
Dragilor, eu consider tot ignoranta atunci cand te lasi influentat de opinia altora si nu treci o informatie prin propriul intelect...Sunt jurnalist cu studii.Va spun ca jurnalistii detin foarte bine arta manipularii.Exista strategii deosebit de bine puse la punct in acest sens.Acesta este unul dintre motivele pentru care m-am retras din domeniu, pe langa altele de asemenea.
Revenind la stirea noastra, am ramas „sucita” cand am vazut cata lume l-a blamat pe medicul acela si a transformat-o pe aceasta femeie pe care nu o pot numii mama, in victima din criminala.Imi pare rau, nu vreau sa o judec, nu am acest drept, dar nu o pot numi decat criminala pentru ca...da, si-a ucis pruncul cu sange rece.Ar fi fost corect sa fie redata stirea real.Dar si acesta este un motiv pentru care se duce tara noastra de rapa, pentru ca suntem informati ca un avort, o crima, nu e nicio problema, vinovat este medicul care refuza sa o faca.Nimic mai fals.
Consider si este parerea mea, cu umila credinta ca orice intrerupere de sarcina, cu exceptia momentului cand viata mamei este in pericol, este o crima.Orice avort la cerere este o crima.Si toti cei care contribuie la savarsirea acestei cumplite fapte sunt partasi, de la prieteni, consilieri pana la medic.
Traim intr-o jungla, iar noi nu mai suntem de mult oameni, suntem fiare.Imi pare rau sa o spun si am multe exemple sa justific ceea ce afirm, dar nu-mi permit sa-mi pierd timpul cu asta, pentru ca stiti si voi ceea ce spun.Sistemul sanitar este varza.Medicii buni, au plecat din tara, cei care au mai ramas sunt fie slab pregatiti, fie prea ocupati sa-si castige painea in sistemul sanitar privat.Iar ceilalti sunt prea blazati sau impotenti datorita lipsurilor si calomniilor de z i cu zi.Este un cosmar sa mergi in spitale. Dar asta este o alta taina care nu face subiectul nostru.Revenind la medicul care a lasat-o balta.Bravo lui! A dat dovata de credinta.Nu stiu cum este legea, dar cred ca nimic nu poate obliga un medic sa omoare un pui.Nu cred ca aceasta femeie avea dreptul sa oblige acest medic sa participe la o atrocitate.El,dupa parerea mea, a procedat corect.A lasat-o sa-si asume singura crima.Dar presa si noi, am gasit tapul ispasitor.Medicul...el a fost de vina.Nu dragii mei, femeia a fost de vina.E a hotarat sa-si omare pruncul.Ea nu a a vut creinta, educatie, prieteni, mama care sa nu o lase, duhovnic, educatie.Ea impreuna cu sotul.Daca ar fi fost mai preocupata de stadiul in care se afla un prunc intr-o sarcina atat de avnsata ar fi inteles ca era viu, cu suflet, ca-l va naste plangand.Ce mama isi ucide puiul dupa ce-l simte miscand? Nu pot sa cred ca teama ei a fost atat de mare si ignoranta atat de avansata incat sa creada ca acest suflet neprihanit va disparea precum un fum.Nu se astepta ca e viu, ca plange, ca implora sa fie lasat in viata?Nu se gandea ca-l va vedea?Nu si-a dorit sa-l tina in brate, sa-l sarute, sa-l puna la san?Nu l-a simtit miscand?Nu a simtit viata din ea?Nu vreau sa fiu rea dar cred ca nu orice femeie merita sa fie mama.
Am fost blamata ca nu stiu ce inseamna sa ai un copil cu sindromul lui down.Ba stiu foarte bine.Am experimentat acest lucru intr-o perioada.In plus Asociatia a carei membra sunt printre altele are gija de persoane cu dizabilitati mintale.Iar daca vreti sa vedeti mai mult va invit sa ne vizitati.Dar asta este o alta poveste. Analizand prin sufletul meu, ma intreb: daca aceasta mama nu ar fi avut posibilitatea sa faca analize si ar fi sesizat abia la nastere ca puiul este suferind, ce ar fi facut? L-ar fi aruncat la tomberon?Stiu ca este usor sa vorbesti dupa margine si stiu ca atunci cand am fost insarcinata, m-am rugat neincetat sa nasc un pui sanatos.Dar va asigur ca nu am acceptat sa-mi fac analizele acestea tocmai pentru ca impreuna cu sotul meu, am hotarat ca Dumnezeu alege pentru noi.Am hotarat ca oricum nu puteam renunta la sarcina in cazul in care descopeream ceva.
Din punct de vedere crestineste, putem spune ca Dumnezeu i-a trimis acestei femei un copil cu probleme pentru a se mantui.I s-a dat o mare sansa.Am o prietena care se ocupa cu recuperarea copiilor cu down.Mai toate mamele cu stfel de fiinte minunate au si un copil sanatos.
Din punct de vedere energetic, sufletele acestea accepta sa se sacrifice pentru parinti.Sunt suflete care vin doar cu acesata misiune, pentru a-si salva parintii.Pentru a-i invatat dragostea neconditionata, abandonul de sine, rabdarea, smerenia, daruirea.Acesti copii pleaca repede din lumea noastra, traisec in medie de 20 de ani.Cand un parinte creste un copil cu sindromul lui down,prin suferinta sa, se inalta, se transforma in suflet evoluat.Este o minune, chiar daca par nebuna, sa ai un copil, de orice fel, pentru ca este de la Dumnezeu si nu avem dreptul sa-l ucidem, oricat de teama ne-ar fi.Este un suflet crescut in pintecele nostru, dragele mele prietene si mame, sunt asa de scumpi si iubitori incat parintii la un moment dat nu-i mai vad diferiti.
Sunt foarte trista ca nu exista consilieri pe acesta tema, ca nu exista educatie la noi in tara.Ca liderii nostri nu mai sunt lideri, sunt preocupati sa stranga averi si sa-si construiasca imagini...
Dragii mei, eu am inteles ca viata nu este o distractie contiua, este o lupta.Nu pentru supravietuire ci pentru evolutie.Fiecare om, fiecare fiinta din viata noastra este minunata.Chiar daca oamenii traiesc piezis, chiar daca se pierd uneori din calea lor, haideti sa nu-i abandonam.Sa-i primim in sufletele noastre, sa-i iubim, sa-i iertam, sa-i acceptam.Nu putem lua de la viata doar ce ne convine.Nu putem sa consideram ca este meritul nostru atunci cand reusim ceva si ca este voia Domnului atunci cand gresim.Haideti sa ne asumam.Sa facem ceva.Sa nu ne mai imbatam cu vorbe.
Mi-a placut fosrte mult cand cineva spunea:”Sa transformam apa in vin!”. Suntem in postul Pastelui, haideti sa ne rugam pentru femeia aceasta pierduta, ea sufera cumplit si sper pentru ea ca va intelege ce a facut, ce a pierdut. Haideti sa transformam vinul in apa, apa in aghiazma si sa fim binecuvantati cu ea!