De ce ne consumam in relatii distructive?

Din teama. Oamneii isi construiesc diverse sabloane, pentru protectie. Sablon pentru viata, pentru job, pentru prieteni, rude, parteneri, etc. Avem intotdeauna modele vechi la care nu vrem sa renuntam din teama. Personal nu sunt adepta despartirilor si nici atat a divorturilor, insa am stat de vorba cu foarte multe persoane care se complaceau in realatii distructive. Motivatiile erau diverse dar toate aveau in subconstient, teama de singuratate. "nu m-a batut niciodata", imi spunea o doamna, trecuta binisor de prima tinerete.Ca sa aflu mai tarziu ca tatal ei obisnuia sa-i altoiasca mama. O alta spunea:"nu bea, nu fumeaza"...un domn dragut mi-a spus: ''nu ma simt atras de nicio femeie cum ma simt atras de ea''numai ca domnul acesta nu mai facea sex de mult cu sotia sa... Eu consider ca este greu sa gasim un model complet, intr-o singura persoana, care sa ne satisfaca toate nevoiele. Fiecare om are anumite resurse care ne pot satisface doar o parte din nevoi. De aceea apare nevoia de substitutie sau completare.O mare parte dintre doamnele cu care discut, se gandesc la adulter. Unele dintre ele au mai facut-o dar nu recunosc si mi se pare normal, altele, nu au mai facut-o si nu stiu exact daca sa o faca sau nu. Vorba unei prietene, ''au personalitate dubla'', cu o parte isi doresc si cu alta se tem. De ce se tem? Ca sunt prinse si vor fi parasite. Daca nu ne-am mai teme de singuratate, abia atunci am putea fi liberi, abia atunci am putea gandi constructiv si i-am putea reda si partenerului libertatea. Orice om care se simte liber, considera ca este inutil sa fuga. Daca nu ne-am mai teme de singuratate, nu ne-am mai consuma in relatii distructive, am avea curaj sa ne insuim dreptul la fericire.