Marele meu cult de o viata este cultul prieteniei.Cei care ma cunosc personal stiu cu cata disponibilitatea, dragoste si rabdare mi-am mangaiat prietenii ori de cate ori a fost nevoie.
Dar spre nefericirea mea, de fosrte multe ori, am fost foarte profund ranita de indiferenta, lasitate, invidie, rautati gratuite.
Acum este o moda care pe mine ma scoate din sarite si ma oripilez ca oameni cu pretentii culturale sustin ideea de „iubire neconditionata”.Sau sa daruiesti fara sa astepti in schimb ceva.Nu pot fi de acord pentru ca amandoua sfideaza legea firii.In primul rand, dragostea nu poate fi oricum conditionata, pentru ca se stie iubirea adevarata este oarba si cand iubesti cu adevarat nu exista conditii.Cine spune iubeste neconditionat, fie nu se exprima corect fie nu stie ce este cu adevar iubirea.Pentru ca atunci cand pretinzi ca iubesti un om pentru ca este frumos, doar pretinzi ca-l iubesti, pentru ca in profunzime, cu siguranta fie nu-l iubesti ci doar il placi, fie minti constient.Iar cand ti se cere sa iubesti pe oricine fara conditii este iarasi o prostie pentru ca nu ai cum sa iubesti pe oricine.Poti sa iubesti doar pe cel pentru care sufletul tau are ceva de aratat.Dar pe acest subiect este mult prea mult de dezvoltat si daca aveti curiozitatea sa intelegeti punctul meu de vedere o sa aveti ocazia sa cititi mai mult in cartea mea.
Daruirea fara a astepta in schimb este o programare a pietei de consum.Nu ai cum sa daruiesti fara sa astepti.Cine are minte si sunt convinsa ca avoi aveti, intelege.
Deci, revenind la mine si prietenii mei, probabil ca atunci cand eu m-am apropiat de anumite persoane, am daruit fie cui nu trebuia fie ce nu trebuia.
Si din pacate m-am framantat mult, pentru ca nu intelegeam de ce trebuie sa sufar atat si mai ales unde gresam.Daca este crestineste sa-ti ajuti semenii, daca este crestineste sa-l asculti pe cel de langa tine, de ce nu era crestineste si reciproca si unde gresam de masajele mele nu ajungeau cum trebuie.
Si iata ca pe langa tona de „prieteni de doi bani” s-au strecurat si cativa(extrem de putini) de valoare.Printre ei, un suflet minunat, de copil, cu varsta mea, venit parca dintr-o lume de poveste, special sa ma salveze pe mine.M-am eschivat la inceput pentru ca eu nu sunt invatata sa fiu ajutata.De atat de mult nu am mai primit un gest gratuit de la cineva pe care nu-l cunosteam, incat m-am intrebat: „ ce vrea de la mine, de ce ma ajuta???”
Eu ma intrebam, iar acest suflet daruia, cu atata gentilete si candoare, ca singura mea problema este teama de a ma atasa.
Iar acest suflet minunat, m-a inspirat astazi sa scriu pentru a-i multumi ca mi-a intins o mana, cand eram gata sa cad, ca mi-a ridicat valul dupa fata, ca m-a ajutat sa inteleg unde gresesc si ca-mi arata fara nicio pretentie cine sunt cu adevarat.
Asadar, am gresit cand m-am lasat sedusa de acei oameni cu carisma, puternici si care ma vrajau cu vorbele lor.Acei oameni cu vorbe mari dar fapte mici, care m-au provocat fals si care nu au avut taria, bogatia si forta de a merge mai departe alaturi de mine, striviti fiind de propriile neputinte.Acei oameni poleiti cu aur, oameni de marketing, care tin in picioare o sala de 200 de persoane, dar nu sunt capabili sa aprecieze daruirea si gentiletea unei prietenii adevarate.Degeaba ii arati acelui produs de marketing ca esti deosebit pentru ca el, saracul, nu are capacitatea sa te observe, cauta mai departe victime care sa-l adore pentru ceea ce pretinde ca este dar nu va putea fi niciodata.Tot acel produs de marketing te suna doar ca sa-ti cera ceva si numai cand are nevoie.Te incarca cu problemele sale, iar cand te-a incarcat suficient te vinde ieftin pentru alt fraier care musca momeala.
Opusul acestu produs, este omul, omul simplu, nepretentios, care te suna in fiecare dimineata la ora 8.30 pentru niciun motiv, decat sa te auda si cu care in drum se birou vorbsti baliverne, nici nu reti ce, dar care te binedispune cand la randul sau ijura porcos un alt participant la trafic.Acel om, iti daruieste o carte de ziua ta, pe care a citit-o pentru ca nu mai are bani sa-si cumpere si sie-si una, dar este omul care te poate primi in patul sau daca nu mai ai adapost.Pe langa el, mai este unul, cu care te vezi o data pe saptamana, pentru lucruri marunte, razi in hohote si faci praf cateva sticle de vin, dansand descult la 8 grade prin iarba.Acela este omul caruia ii poti creste copiii sau care iti sfatuieste fiul cum sa merga la femei.
Acum am inteles, datorita tie M., cat de bogata sunt.Iti multumesc ca m-ai ajutat sa fac curat in viata mea si sa nu mai investesc in produse de marketing ci in oameni adevarati.Acum am inteles ca un prieten este cineva nu ceva. M-am lasat fals fermecata pentru ca-mi plac oamenii care ma provoaca.Dar am descoperit ca provocarea adevarata este atunci cand cel care o face te ajuta sa construiesti nu sa distrugi parti din sufletul tau.
Mi-a fost greu sa vad asta, mi-a fost greu sa-i vad pe cei pe care ii chinuiam la randul meu neputincioasa.Oamenii de valoare care ma apreciaza si care vor sa construiasca alaturi de mine sau cu mine ceva pentru suflet si nu pentru orgolii peronale si fatarnicie.
Multumesc M, cu tot sufletul, ca datorita tie am inteles ca nu eu sunt de vina ci ei.Pe principiul-Nu da margaritare la porci pentru ca se vor intoarce sa te manance-
miercuri, 26 octombrie 2011
miercuri, 21 septembrie 2011
Firewalker
Dragii mei,
Cu ceva timp in urma v-am povestit intentia mea de a participa la un workshop de firewalker(mers pe jar).
In ultima vreme am primit telefoane si emailuri de la voi si va inteleg curiozitatea.
Da am mers pe jar. Jarul avea cam 5 metri lungime, lemnele de pe foc au format o stiva de jumatate de metru inaltime, iar temperatura din jar depasa 300 de grade.Si nu m-am ars nici un pic.Nu am picioarele deloc batatorite, calcaiele mele sunt ca de copil.Dupa ce am trecut mirosea tare a piele arsa, si am tarat intre degete cativa pasi pe iarba carbuni incandescenti, dar nu m-am ars deloc, nici macar o basicuta.
Am trecut de 3 ori si va sriu asta ca sa va confirm ca nu e nici transa, nici vodoo, nici yoga, este doar puterea sufletului personal.Este ceva extraordinar, imens si miraculos.Dupa ce am facut asta,am lasat mult in urma si m-am transformat total.
De cand am trait aceasta experienta, am inteles in sfarsit cine sunt si ce sunt.Nimic din ceea ce eram inainte nu mai exista(poate ca pasarea phoenix), m-am transformat.Si experienta mea este imensa si inca mai este pentru ca eu inca sunt in mine si inca privesc la cele invatate si intelese si de aceea din pacate nu va pod da amanunte pe blog.Nu pot scrie despre asta nici macar ca experienta pentru ca nu este ceva cu care vreau sa ma laud.Insa o sa impartasesc toate invatamintele mele din ultimii 4 ani, in tot ceea ce am sa editez in viitor.
Imi pare rau si-mi cer scuze celor carora le-am promis amanunte despre experienta mea, dar din pacate nu voi putea scrie despre asta decat in cartea care va aparea cand va aparea.
Pot spune doar ca mersul pe jar a fost cea mai deosebita experineta din toata viata mea, in afara de momentul cand fiul meu a venit pe lume.
Ii multumesc cu tot sufletul lui Aurel, omul cu inima frumoasa, bun prieten si lui Dumnezeu ca mi-a dat caile si oamenii de la care pot invata!
Va multumesc!
Cu ceva timp in urma v-am povestit intentia mea de a participa la un workshop de firewalker(mers pe jar).
In ultima vreme am primit telefoane si emailuri de la voi si va inteleg curiozitatea.
Da am mers pe jar. Jarul avea cam 5 metri lungime, lemnele de pe foc au format o stiva de jumatate de metru inaltime, iar temperatura din jar depasa 300 de grade.Si nu m-am ars nici un pic.Nu am picioarele deloc batatorite, calcaiele mele sunt ca de copil.Dupa ce am trecut mirosea tare a piele arsa, si am tarat intre degete cativa pasi pe iarba carbuni incandescenti, dar nu m-am ars deloc, nici macar o basicuta.
Am trecut de 3 ori si va sriu asta ca sa va confirm ca nu e nici transa, nici vodoo, nici yoga, este doar puterea sufletului personal.Este ceva extraordinar, imens si miraculos.Dupa ce am facut asta,am lasat mult in urma si m-am transformat total.
De cand am trait aceasta experienta, am inteles in sfarsit cine sunt si ce sunt.Nimic din ceea ce eram inainte nu mai exista(poate ca pasarea phoenix), m-am transformat.Si experienta mea este imensa si inca mai este pentru ca eu inca sunt in mine si inca privesc la cele invatate si intelese si de aceea din pacate nu va pod da amanunte pe blog.Nu pot scrie despre asta nici macar ca experienta pentru ca nu este ceva cu care vreau sa ma laud.Insa o sa impartasesc toate invatamintele mele din ultimii 4 ani, in tot ceea ce am sa editez in viitor.
Imi pare rau si-mi cer scuze celor carora le-am promis amanunte despre experienta mea, dar din pacate nu voi putea scrie despre asta decat in cartea care va aparea cand va aparea.
Pot spune doar ca mersul pe jar a fost cea mai deosebita experineta din toata viata mea, in afara de momentul cand fiul meu a venit pe lume.
Ii multumesc cu tot sufletul lui Aurel, omul cu inima frumoasa, bun prieten si lui Dumnezeu ca mi-a dat caile si oamenii de la care pot invata!
Va multumesc!
joi, 25 august 2011
Viata ca un fir de ata
„Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune “te iubesc”si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.”Gabriel Garcia Marquez
Sporadic, pe fuga ne intrebam din cand in cand ce este viata.Traim sau visam?Visam sau traim?
Ne nastem, mergem la scoala, avem o cariera sau nu, avem un suflet pereche pe care nu intotdeauna il gasim sau si daca il gasim nu intotdeauna il recunostem, nu intotdeauna suntem gata sa-l primim in viata noastra.Iubim, suferim, traim emotii, meregem la serviciu, ne intoarcem acasa,dormim...si in mod repetat facem acelasi lucruri de parca uneori si traim in mod repetat aceleasi sentimente.Privim dupa mai mult.Speram la o casa, la o masina, la o excursie, la o calatorie pe luna si daca avem norocul sa deschidem si ochii sufletului atunci cand ne trezim din somn, ne mai si intrebam:Dar eu de ce traiesc?Ce vreau eu de la viata?Ce vrea viata de la mine?
Care este sensul existentei mele?Simtim ca totul are un scop, ca nimic nu este intamplator dar pe de alta parte unele evenimente din viata noastra nu-si gasesc locul si explicatia in logica noastra.Si pornim indarjiti si doritori sa schimbam, spre mai bine.Dar care este binele?Care este notiunea de bine, la ce ne raportam cand spunem ca este sau nu bine?
„Există 2 feluri în care viaţa poate fi trăită : Prima este a gândi că nimic nu este o minune. A doua este a gândi că totul este o minune. De ceea ce sunt sigur este că Dumnezeu există.”Albert Einstein
Am descoperit in ultima vreme ca religiile nu sunt altceva decat un mod foarte ingenios(avand in vedere ca se lucreaza direct pe suflet) de a manipula omenirea.Am studiat religiile ajutandu-ma de „Istoria religiilor de la origini pana in prezent” a lui Mircea Eliade.Am studiat religiile dincolo de studiile altora, privind prin si spre prisma intelegerilor personale si am simtit cum ma indepartez incet dar sigur de Biserica.Biserica omului si nu cea a lui Dumnezeu.Si cu toate acestea m-am apropiat mai mult de Dumnezeu, am simtit pentru prima data Forta, Taria, lumina, Atotputerea a ceea ce inseamna Spiritualitatea Suprema, Adevarul tuturor adevarurilor sau Locul de unde pornesc toate.Si am inteles ca pe Acela oamneii il numesc Dumnezeu.M-am apropiat mai mult de Dumnezeu pentru ca am incetat sa mai cred minciunile religiilor, am incetat sa-i mai cred pe acei disperati de propriile limite care se inoada in credinte false si isi stiga cat ii tin rarunchii adevarurile preluate de la alti fara asi asuma propria divinitate, fara a avea taria sa incerce macar sa vada dincolo de limitele ignorantei constiente.Si nu-i invinovatesc pe cei care-si gasesc linstea in astfel de locuri, pentru ca ei nu gresesc.Le gasesc vina celor care au cunoastere si manipuleaza in mod constient ingropandu-si atat de adanc constiinta incat uita, se pare, si ei ce au jurat.
Si apoi am inceput timid sa intelg ce este cu acest joc frumos si simplu care se numeste viata.Am inteles ca putem intr-un mod masurabil sa ne modificam existenta in functie de alegerile noastre si daca ne-am face mai mult timp sa intelegem de fapt care este scopul fiecarui eveniment din viata noastra am putea sa incepem macar sa micsoram acasta limitare.
„Când petreci 2 ore lângă o fată frumoasă , ţi se par 2 minute . Când petreci 2 minute în căldură mare , îţi par 2 ore. Asta este relativitatea! „Albert Einstein
Si iarasi urc la notiunea de bine:Cum intelegem ce ste bine si ce nu?Cum intelegem la ce ne raportam si mai ales cum facem distinctia si cum intelegem/ observam limita?
Zilele trecute am inteles cu ajutorul prietenelor mele ca este foarte important sa stii, sa poti sa-ti observi limitele si
cand spun obserivi evit in mod constient stabilirea limitelor.Ce asteptari am de la viata?Ce asteptari am de la oameni, ce asteptari am de la min?.Si de aici pornesc toate, care sunt oricum relative.
„Secretul creativităţii stă în a dormi bine şi a deschide mintea posibilităţilor infinite . Ce este un om fără vise ?” Albert Einstein ...de aceea este totul relativ.Daca nu citesti ce au sris alti inaintea ta esti incult sau incuiat, daca citesti prea mult exista pericolul sa devi si mai incuiat pentru ca-ti modifici perceptia pana la abandon si risti sa vorbesti prin prisma experientei altora.Secretul consta in a intelege ce au spus cei dinaintea ta prin prisma asteptarilor tale si mai ales sa-i alegi pe cei pe care vrei sa-i transformi in mentori, doar pe aceia a caror munca o poti continua.
Există răul? O întrebare ciudată:
Un profesor universitar şi-a provocat elevii săi cu o întrebare: ― Dumnezeu a creat tot ce există? Un student a răspuns: ― Da, Dumnezeu a creat totul. ― Dumnezeu a creat totul? A întrebat din nou profesorul. ― Da, domnule, a răspuns tânărul.
Profesorul l-a întrebat apoi: ― Dacă Dumnezeu a creat tot, înseamnă că Dumnezeu a creat şi răul, pentru că răul există. . Şi a adus dovada că operele noastre ne reprezintă, ne reflectă pe noi înşine. “ Atunci Dumnezeu este rău ” (concluzia).
Studentul a rămas tăcut în faţa unui asemenea răspuns, iar profesorul fericit se mândri că încă o dată s-a dovedit că credinţa în Dumnezeu este un mit. Atunci un alt student a ridicat mâna şi a spus: ― Pot să vă adresez o întrebare domnule profesor? ― Bineînţeles, a răspuns profesorul.
Tânărul se ridică în picioare şi întrebă: ― Domn ’ profesor, există frigul? ― Ce întrebare este asta? Bineînţeles că există. Doar nu-mi vei spune că ţie nu ţi-a fost niciodată frig.
Băiatul răspunse: ― De fapt, frigul nu există. După legile din fizică ceea ce considerăm frig este absenţa căldurii. Orice corp sau obiect poate fi studiat când are sau transmite energie. Căldura îl face să aibă sau să transmită energie. Zero absolut reprezintă absenţa totală şi absolută de căldură. Toate corpurile devin inerte, incapabile de a reacţiona, de a răspunde, dar frigul nu există. Am creat acest termen pentru a descrie cum ne simţim noi când nu este cald.
Şi există obscuritatea? Ce credeţi dvs? continuă studentul Profesorul a răspuns: ― Bineînţeles că există. Studentul i-a replicat: ― Din nou vă înşelaţi, domnule profesor. Nici obscuritatea nu există. Obscuritatea este în realitate absenţa luminii.
Lumina se poate studia, dar obscuritatea nu. Prisma lui Nicolas ce descompune lumina albă în mai multe culori din care este compusă cu diferitele sale lungimi de undă dovedeşte asta. Obscuritatea nu. O simplă rază de lumină luminează suprafaţa de unde se termină întunericul. Cum puteţi şti cât de obscur este un spaţiu determinat? După cantitatea de lumină prezentă în acel spaţiu, nu e aşa? Obscuritatea este un termen pe care omul l-a ales ca să descrie ce se întâmplă când nu este lumina prezentă.
În final tânărul l-a întrebat pe profesor: ― Deci, domnule profesor, există răul? Profesorul a răspuns: ― Bineînţeles că există. Cum am menţionat la început, vedem violuri, crime, violenţă în toată lumea. Acestea sunt Răul.
La care studentul a răspuns: ― Răul nu există, domnule, cel puţin nu există prin el însuşi. Răul este pur şi simplu absenţa binelui, absenţa lui Dumnezeu. Ca şi în cazurile anterioare este un termen pe care omul l-a creat ca să descrie absenţa lui Dumnezeu în sufletele noastre.
Dumnezeu nu a creat Răul. Nu-i ca şi credinţa sau dragostea care există aşa cum există căldura sau lumina. Răul e rezultatul că umanitatea nu-L are prezent pe Dumnezeu în sufletul său. E aşa cum rezultă frigul când nu există căldura sau obscuritatea când nu este lumină.
Atunci profesorul a consimţit, dând din cap, a rămas tăcut, fără cuvinte. Tânărul se numea : ALBERT EINSTEIN
Viata este ca un fir de ata...nu este nici complicata dar nici simpla, este delicata, pretioasa.Trebuie multa atentie si dragoste pentru a trai frumos.Si mai ales trebuie sa trim fiecare clipa cu atata pretuire, ca si cum ar fi ultima clipa a vietii noastre.
Sporadic, pe fuga ne intrebam din cand in cand ce este viata.Traim sau visam?Visam sau traim?
Ne nastem, mergem la scoala, avem o cariera sau nu, avem un suflet pereche pe care nu intotdeauna il gasim sau si daca il gasim nu intotdeauna il recunostem, nu intotdeauna suntem gata sa-l primim in viata noastra.Iubim, suferim, traim emotii, meregem la serviciu, ne intoarcem acasa,dormim...si in mod repetat facem acelasi lucruri de parca uneori si traim in mod repetat aceleasi sentimente.Privim dupa mai mult.Speram la o casa, la o masina, la o excursie, la o calatorie pe luna si daca avem norocul sa deschidem si ochii sufletului atunci cand ne trezim din somn, ne mai si intrebam:Dar eu de ce traiesc?Ce vreau eu de la viata?Ce vrea viata de la mine?
Care este sensul existentei mele?Simtim ca totul are un scop, ca nimic nu este intamplator dar pe de alta parte unele evenimente din viata noastra nu-si gasesc locul si explicatia in logica noastra.Si pornim indarjiti si doritori sa schimbam, spre mai bine.Dar care este binele?Care este notiunea de bine, la ce ne raportam cand spunem ca este sau nu bine?
„Există 2 feluri în care viaţa poate fi trăită : Prima este a gândi că nimic nu este o minune. A doua este a gândi că totul este o minune. De ceea ce sunt sigur este că Dumnezeu există.”Albert Einstein
Am descoperit in ultima vreme ca religiile nu sunt altceva decat un mod foarte ingenios(avand in vedere ca se lucreaza direct pe suflet) de a manipula omenirea.Am studiat religiile ajutandu-ma de „Istoria religiilor de la origini pana in prezent” a lui Mircea Eliade.Am studiat religiile dincolo de studiile altora, privind prin si spre prisma intelegerilor personale si am simtit cum ma indepartez incet dar sigur de Biserica.Biserica omului si nu cea a lui Dumnezeu.Si cu toate acestea m-am apropiat mai mult de Dumnezeu, am simtit pentru prima data Forta, Taria, lumina, Atotputerea a ceea ce inseamna Spiritualitatea Suprema, Adevarul tuturor adevarurilor sau Locul de unde pornesc toate.Si am inteles ca pe Acela oamneii il numesc Dumnezeu.M-am apropiat mai mult de Dumnezeu pentru ca am incetat sa mai cred minciunile religiilor, am incetat sa-i mai cred pe acei disperati de propriile limite care se inoada in credinte false si isi stiga cat ii tin rarunchii adevarurile preluate de la alti fara asi asuma propria divinitate, fara a avea taria sa incerce macar sa vada dincolo de limitele ignorantei constiente.Si nu-i invinovatesc pe cei care-si gasesc linstea in astfel de locuri, pentru ca ei nu gresesc.Le gasesc vina celor care au cunoastere si manipuleaza in mod constient ingropandu-si atat de adanc constiinta incat uita, se pare, si ei ce au jurat.
Si apoi am inceput timid sa intelg ce este cu acest joc frumos si simplu care se numeste viata.Am inteles ca putem intr-un mod masurabil sa ne modificam existenta in functie de alegerile noastre si daca ne-am face mai mult timp sa intelegem de fapt care este scopul fiecarui eveniment din viata noastra am putea sa incepem macar sa micsoram acasta limitare.
„Când petreci 2 ore lângă o fată frumoasă , ţi se par 2 minute . Când petreci 2 minute în căldură mare , îţi par 2 ore. Asta este relativitatea! „Albert Einstein
Si iarasi urc la notiunea de bine:Cum intelegem ce ste bine si ce nu?Cum intelegem la ce ne raportam si mai ales cum facem distinctia si cum intelegem/ observam limita?
Zilele trecute am inteles cu ajutorul prietenelor mele ca este foarte important sa stii, sa poti sa-ti observi limitele si
cand spun obserivi evit in mod constient stabilirea limitelor.Ce asteptari am de la viata?Ce asteptari am de la oameni, ce asteptari am de la min?.Si de aici pornesc toate, care sunt oricum relative.
„Secretul creativităţii stă în a dormi bine şi a deschide mintea posibilităţilor infinite . Ce este un om fără vise ?” Albert Einstein ...de aceea este totul relativ.Daca nu citesti ce au sris alti inaintea ta esti incult sau incuiat, daca citesti prea mult exista pericolul sa devi si mai incuiat pentru ca-ti modifici perceptia pana la abandon si risti sa vorbesti prin prisma experientei altora.Secretul consta in a intelege ce au spus cei dinaintea ta prin prisma asteptarilor tale si mai ales sa-i alegi pe cei pe care vrei sa-i transformi in mentori, doar pe aceia a caror munca o poti continua.
Există răul? O întrebare ciudată:
Un profesor universitar şi-a provocat elevii săi cu o întrebare: ― Dumnezeu a creat tot ce există? Un student a răspuns: ― Da, Dumnezeu a creat totul. ― Dumnezeu a creat totul? A întrebat din nou profesorul. ― Da, domnule, a răspuns tânărul.
Profesorul l-a întrebat apoi: ― Dacă Dumnezeu a creat tot, înseamnă că Dumnezeu a creat şi răul, pentru că răul există. . Şi a adus dovada că operele noastre ne reprezintă, ne reflectă pe noi înşine. “ Atunci Dumnezeu este rău ” (concluzia).
Studentul a rămas tăcut în faţa unui asemenea răspuns, iar profesorul fericit se mândri că încă o dată s-a dovedit că credinţa în Dumnezeu este un mit. Atunci un alt student a ridicat mâna şi a spus: ― Pot să vă adresez o întrebare domnule profesor? ― Bineînţeles, a răspuns profesorul.
Tânărul se ridică în picioare şi întrebă: ― Domn ’ profesor, există frigul? ― Ce întrebare este asta? Bineînţeles că există. Doar nu-mi vei spune că ţie nu ţi-a fost niciodată frig.
Băiatul răspunse: ― De fapt, frigul nu există. După legile din fizică ceea ce considerăm frig este absenţa căldurii. Orice corp sau obiect poate fi studiat când are sau transmite energie. Căldura îl face să aibă sau să transmită energie. Zero absolut reprezintă absenţa totală şi absolută de căldură. Toate corpurile devin inerte, incapabile de a reacţiona, de a răspunde, dar frigul nu există. Am creat acest termen pentru a descrie cum ne simţim noi când nu este cald.
Şi există obscuritatea? Ce credeţi dvs? continuă studentul Profesorul a răspuns: ― Bineînţeles că există. Studentul i-a replicat: ― Din nou vă înşelaţi, domnule profesor. Nici obscuritatea nu există. Obscuritatea este în realitate absenţa luminii.
Lumina se poate studia, dar obscuritatea nu. Prisma lui Nicolas ce descompune lumina albă în mai multe culori din care este compusă cu diferitele sale lungimi de undă dovedeşte asta. Obscuritatea nu. O simplă rază de lumină luminează suprafaţa de unde se termină întunericul. Cum puteţi şti cât de obscur este un spaţiu determinat? După cantitatea de lumină prezentă în acel spaţiu, nu e aşa? Obscuritatea este un termen pe care omul l-a ales ca să descrie ce se întâmplă când nu este lumina prezentă.
În final tânărul l-a întrebat pe profesor: ― Deci, domnule profesor, există răul? Profesorul a răspuns: ― Bineînţeles că există. Cum am menţionat la început, vedem violuri, crime, violenţă în toată lumea. Acestea sunt Răul.
La care studentul a răspuns: ― Răul nu există, domnule, cel puţin nu există prin el însuşi. Răul este pur şi simplu absenţa binelui, absenţa lui Dumnezeu. Ca şi în cazurile anterioare este un termen pe care omul l-a creat ca să descrie absenţa lui Dumnezeu în sufletele noastre.
Dumnezeu nu a creat Răul. Nu-i ca şi credinţa sau dragostea care există aşa cum există căldura sau lumina. Răul e rezultatul că umanitatea nu-L are prezent pe Dumnezeu în sufletul său. E aşa cum rezultă frigul când nu există căldura sau obscuritatea când nu este lumină.
Atunci profesorul a consimţit, dând din cap, a rămas tăcut, fără cuvinte. Tânărul se numea : ALBERT EINSTEIN
Viata este ca un fir de ata...nu este nici complicata dar nici simpla, este delicata, pretioasa.Trebuie multa atentie si dragoste pentru a trai frumos.Si mai ales trebuie sa trim fiecare clipa cu atata pretuire, ca si cum ar fi ultima clipa a vietii noastre.
joi, 7 iulie 2011
miercuri, 8 iunie 2011
Suflet de roman.
Saptamana trecuta am avut in trafic,in timp ce conduceam, o altercatie foarte urata cu un individ.Am simtit ca mi se urca sangele in cap de frustrare mai ales ca tipul dupa ce ca era de vina urla si injura ca un apucat, in timp ce eu taceam si stateam cuminte la locul meu.Era foarte suparat ca nu l-am lasat sa-mi” taie fata”, ca el se grabea, iar eu nu –probabil.Avea o super scula de masina.Si eu am.Dar el avea oute, eu nu...
Cred ca nu trece o zi in care sa nu am o frustare pe tema inculturii, a grosolaniei, a marlaniei, a rautatii, a agresiunilor de tot felul.Ma zguduie din temelii cel putin 7 telefoane pe saptamana cu oferte pentru firma de la diverse banci.Tot felul de indivizi care insista sa-ti vanda servicii de care nu ai nevoie.Telefoane care suna si suna...Tupeul multora care au facut cateva cursuri si au senzatia ca sunt „foarte tari”.Si ce daca au facut cursuri?Si eu am facut si nu m-am schimbat cu nimic.M-am schimbat abia atunci cand am inceput sa vad viata altfel.Dar nu de la cursuri ci de la trairi personale.
Nu altii te invata, tu te inveti singur.
Am invatat prin medicina energetica, sa nu mai percep toate aceste mici incidente ca pe niste factori poluanti.Mmai mult de atat, am invatat sa le consider firesti si ca facand parte natural din viata noastra de zi cu zi.Am invatat ca daca nu le pot accepta sa le ignor fara sa devin indiferenta.Sa acctionez pentru a le corecta si nu pentru a le anihila.Sa nu lupt impotriva lor ci pentru a le schimba.Daca nici asta nu pot, le las sa treaca dar nu prin mine.Orice moment pe care-l daruiesti enervandu-te sapa in sufletul tau si apoi in trup transformandu-se in boala.
In timp ce ascultam cum ma injura individul din trafic, ma umpleam de bucurie si iubire si simteam cum incet, incet, ma paraseste sentimentul de frustrare(nu urasc niciodata) si ma invadeaza sentimentul de mila.Am inchis pentru cateva secunde ochii si am inteles ceva: ca intreaga noastra existenta si rezistenta in acest loc pe pamant numit Romania, este de fapt misiunea noastra, sau daca vreti ceva mai crestinesc, modul nostru de a ne mantui.Calea noastra.
Eu sunt mandra ca sunt romanca.De ce cautam datini la alte popoare cand ale noastre sunt minunate, nepretuite?
Cat de grav este ca ne injuram si ca suntem rai, ca mai exista si inculti, sau marlani?Cat de grava este greutatea cu care strabatem viata anevoioasa din Romania pe langa frumusetea de a fi om, de a fi roman?
Dragul meu roman frumos, cand ai ascultat ultima data o doina?Cand ai privit ultima data un port romanesc?Cand ai citit un basm sau cand ai ascultat vuietul muntilor si soaptele apelor?
Si codrii, cand i-ai rugat ultima data sa-ti povesteasca despre Stefan cel Mare sau Mihai Viteazu? Stiti ce gene minunate avem noi?Stiti ca avem printre cele mai frumoase, ingrijite si deosebite femei?Si barbati darzi si voinici?Ce tara bogata, cu mare si munte, cu rauri si paduri...Gunoaiele noi le facem, preturile noi le intretinem, grosolania si scabrosenia, noi le cultivam.
De ce romanule te lasi mintit si crezi ca nu esti bun de nimic?De ce nu mai ai incredere in tine si in frumusetea sufletului tau?De ce nu te privesti in oglinda sa vezi ce ochi frumosi ai, ce maini puternice, ce zambet fermecator?De ce te lasi coplesit de deznadejdie?Ai tot ce-ti trebuie.Doar ridica privirea catre cer si imprieteneste-te cu Dumnezeu! Fa-l pe el calauza ta si lasa televizorul,lasa lucrurile fara valoare!Umbla descut si rebel, Imbata-te cu frumusetea zilei!Zambeste-i soarelui!
Da, este mizerie, se fura, se strica, suntem cruzi, se taie paduri.Dar noi, noi cei care avem pretentia ca ne-am trezit, ce facem?De ce-i lasam pe ceilalti frati ai nostri sa doarma?De ce nu-i ajutam sa vada dinnou cat de pretiosi suntem?De cate ori v-ati aplecat sa ridicati o hartie de pe jos si sa o puneti la cos chiar daca nu voi ati aruncat-o?De cate ori v-ati cerut scuze cuiva chiar daca nu erati vinovati?Stiti cat de mult conteaza atitudinea?Va vindeti sufletul votand pentru un stegulet, dar nu va smeriti strangand gunoiul faut de alti chiar daca si tu calci prin el.
Eu am facut un test.M-am asezat cu doi prieteni in fata unei tarabe goale ca intr-o coada.In cateva minute se formase o super coada in spatele nostru.Romanul nu este las, este altruist si se atasaza foarte usor afectiv.
Cei care au devenit rai, sunt suflete chinuite de singuratate si lipsa credintei.Haideti sa-i ajutam!Stiu ca nu asta se vrea, dar haideti sa jertfim noi putin din timpul nostru pentru neamul nostru!
Am avut si am ocazia sa plec din tara, dar nu o voi face.Nu-mi parasesc parintii, nu-mi parasesc pamantul, pamantul acesta in care se odihnesc bunicii si strabunicii mei.Nu-mi parasesc nemul si fratii de-o mama.Nu-mi parasec tara.Si mi-e greu, mi-e foarte greu, dar eu am intels ca noi putem mult si sunt sigura ca vom reusi.
Cunosc oameni care vor sa schimbe lumea in care traim.Acel Ion sau Gheorghe care-si iubesc neamul si strabunii, aceia sunt fratii nostri.Haideti sa readucem valorile atuntice ale neamul nostru.Sa ne botezam copiii cu nume roamanesc.Haideti sa nu ne mai entuziasmam atat la a importa fel de fel de termeni si valori, care nu au nimic in comun cu sufletele noastre!
Sa ne salvam sufletul de roman!
Cred ca nu trece o zi in care sa nu am o frustare pe tema inculturii, a grosolaniei, a marlaniei, a rautatii, a agresiunilor de tot felul.Ma zguduie din temelii cel putin 7 telefoane pe saptamana cu oferte pentru firma de la diverse banci.Tot felul de indivizi care insista sa-ti vanda servicii de care nu ai nevoie.Telefoane care suna si suna...Tupeul multora care au facut cateva cursuri si au senzatia ca sunt „foarte tari”.Si ce daca au facut cursuri?Si eu am facut si nu m-am schimbat cu nimic.M-am schimbat abia atunci cand am inceput sa vad viata altfel.Dar nu de la cursuri ci de la trairi personale.
Nu altii te invata, tu te inveti singur.
Am invatat prin medicina energetica, sa nu mai percep toate aceste mici incidente ca pe niste factori poluanti.Mmai mult de atat, am invatat sa le consider firesti si ca facand parte natural din viata noastra de zi cu zi.Am invatat ca daca nu le pot accepta sa le ignor fara sa devin indiferenta.Sa acctionez pentru a le corecta si nu pentru a le anihila.Sa nu lupt impotriva lor ci pentru a le schimba.Daca nici asta nu pot, le las sa treaca dar nu prin mine.Orice moment pe care-l daruiesti enervandu-te sapa in sufletul tau si apoi in trup transformandu-se in boala.
In timp ce ascultam cum ma injura individul din trafic, ma umpleam de bucurie si iubire si simteam cum incet, incet, ma paraseste sentimentul de frustrare(nu urasc niciodata) si ma invadeaza sentimentul de mila.Am inchis pentru cateva secunde ochii si am inteles ceva: ca intreaga noastra existenta si rezistenta in acest loc pe pamant numit Romania, este de fapt misiunea noastra, sau daca vreti ceva mai crestinesc, modul nostru de a ne mantui.Calea noastra.
Eu sunt mandra ca sunt romanca.De ce cautam datini la alte popoare cand ale noastre sunt minunate, nepretuite?
Cat de grav este ca ne injuram si ca suntem rai, ca mai exista si inculti, sau marlani?Cat de grava este greutatea cu care strabatem viata anevoioasa din Romania pe langa frumusetea de a fi om, de a fi roman?
Dragul meu roman frumos, cand ai ascultat ultima data o doina?Cand ai privit ultima data un port romanesc?Cand ai citit un basm sau cand ai ascultat vuietul muntilor si soaptele apelor?
Si codrii, cand i-ai rugat ultima data sa-ti povesteasca despre Stefan cel Mare sau Mihai Viteazu? Stiti ce gene minunate avem noi?Stiti ca avem printre cele mai frumoase, ingrijite si deosebite femei?Si barbati darzi si voinici?Ce tara bogata, cu mare si munte, cu rauri si paduri...Gunoaiele noi le facem, preturile noi le intretinem, grosolania si scabrosenia, noi le cultivam.
De ce romanule te lasi mintit si crezi ca nu esti bun de nimic?De ce nu mai ai incredere in tine si in frumusetea sufletului tau?De ce nu te privesti in oglinda sa vezi ce ochi frumosi ai, ce maini puternice, ce zambet fermecator?De ce te lasi coplesit de deznadejdie?Ai tot ce-ti trebuie.Doar ridica privirea catre cer si imprieteneste-te cu Dumnezeu! Fa-l pe el calauza ta si lasa televizorul,lasa lucrurile fara valoare!Umbla descut si rebel, Imbata-te cu frumusetea zilei!Zambeste-i soarelui!
Da, este mizerie, se fura, se strica, suntem cruzi, se taie paduri.Dar noi, noi cei care avem pretentia ca ne-am trezit, ce facem?De ce-i lasam pe ceilalti frati ai nostri sa doarma?De ce nu-i ajutam sa vada dinnou cat de pretiosi suntem?De cate ori v-ati aplecat sa ridicati o hartie de pe jos si sa o puneti la cos chiar daca nu voi ati aruncat-o?De cate ori v-ati cerut scuze cuiva chiar daca nu erati vinovati?Stiti cat de mult conteaza atitudinea?Va vindeti sufletul votand pentru un stegulet, dar nu va smeriti strangand gunoiul faut de alti chiar daca si tu calci prin el.
Eu am facut un test.M-am asezat cu doi prieteni in fata unei tarabe goale ca intr-o coada.In cateva minute se formase o super coada in spatele nostru.Romanul nu este las, este altruist si se atasaza foarte usor afectiv.
Cei care au devenit rai, sunt suflete chinuite de singuratate si lipsa credintei.Haideti sa-i ajutam!Stiu ca nu asta se vrea, dar haideti sa jertfim noi putin din timpul nostru pentru neamul nostru!
Am avut si am ocazia sa plec din tara, dar nu o voi face.Nu-mi parasesc parintii, nu-mi parasesc pamantul, pamantul acesta in care se odihnesc bunicii si strabunicii mei.Nu-mi parasesc nemul si fratii de-o mama.Nu-mi parasec tara.Si mi-e greu, mi-e foarte greu, dar eu am intels ca noi putem mult si sunt sigura ca vom reusi.
Cunosc oameni care vor sa schimbe lumea in care traim.Acel Ion sau Gheorghe care-si iubesc neamul si strabunii, aceia sunt fratii nostri.Haideti sa readucem valorile atuntice ale neamul nostru.Sa ne botezam copiii cu nume roamanesc.Haideti sa nu ne mai entuziasmam atat la a importa fel de fel de termeni si valori, care nu au nimic in comun cu sufletele noastre!
Sa ne salvam sufletul de roman!
marți, 24 mai 2011
Cine esti, femeie?
„Femeia este un miracol de contradictii divine...’’cred ca a fost spusa de un barbat.
M-am nascut sa devin femeie.Deci fiica, nepoata,sora...iubita de tata si mama, de frate si bunici, matusi si verisori,de prieteni...Am fost la scoala, la facultate, la serviciu...m-am indragostit pe la 20 de ani...iubita de iubit care mi-a devenit sot, apoi de fiu...si poate si de altii, de uni stiu de alti nu si imi cer scuze.
Cine poate intelege inima unei femei?
Cu totii stim cate face o femeie si multi barbati nici nu-si imagineaza cate face in plus fata de ce stiu ei.Se imparte in mii de bucati, se disipa, se rupe, aproape se pierde apoi se aduna si devine un intreg pentru a o lua de la capat.
Uneori dezamageste, nemultumeste, strica, urzica...imi cer scuze pentru ca v-am ranit uneori!
De ce nu este inteleasa?
Cred ca ea, femeia, trebuie sa fie in atat de multe locuri incat de cele mai multe ori isi pierde identitatea si firea.
„Femeile sunt dadacele noastre in copilarie, tovarasele noastre in vremea maturitatii,sprijinul nostru la batranete,consolarea noastra in nenorociri si victimile noastre in toate timpurile...”
Sa fie iubita, mereu pregatita sa iubeasca, aranjata, stilata si modelata dupa gusturile si dorintele celui ce o iubeste sau se preface ca e asa.
Sa fie fiica, sa-si ingrijasca parintii batrani si neputinciosi si de cele mai multe ori bolnavi.
Sa fie gospodina, sa inventeze mereu feluri de mancare, sa faca menaj, cumparaturi si multe altele si toate astea pe gustul barbatului si al copiilor si conform normelor stabilite si bine inoculate de socrii si in conformitate cu limita barfelor prietenilor si cunostintelor...
Sa fie mama.Cel mai importat rol...Si de cand se naste primul pui ea trebuie sa stie foarte bine cum sa se imparta in mod egal intre copii si sot, pentru ca sotul din acest moment se simte pe locul doi, pierdut, uitat, neindreptatit, neiubit.Doar ea este vinovata de greselile copilului desi responsabilitatea educatiei este atributia amanduraora.
Sa fie la serviciu, cu toate atributiile aferente, prietena, confidenta,etc.
Sa fie EA...cum?Cum sa mai stie sau cand sa mai poata sa fie EA, daca are atatea atributii si viata ei trebuie sa se supuna atator reguli?Adesea pare absenta sau pierduta, adesea obosita si plictisita,pentru ca ea nu are niciodata concediu din rolul de femeie...Confunda rolul de iubita cu cel de mama, cel de mama cu cel de sora, cel de fiica cu cel de strain, cel de prietena cu cel de iubita.Creaza controverse si iluzii.Sperante false...
„Femeile sunt creaturi menite sa fie iubite nu intelese...”
Noi suntem florile voastre, viorele sau panselute, trandafiri sau orhidee...Ca si florile, daca nu ne udati cateva zile este posibil sa murim pentru totdeauna.Si devenim, rele, uricioase, plictisite,morocanoase, agresive...
Iubiti-ne!Atat avem nevoie in schimbul a tot ce va daruim.Iubiti-ne si nu ne mai studiati,nu mai incercati sa ne intelegeti pentru ca e in zadar.Udatine macar la trei zile si sarutati-ne frunzele pentru a va bucura de frumusetea florilor noastre!
Va spune asta femeia ce sunt!
M-am nascut sa devin femeie.Deci fiica, nepoata,sora...iubita de tata si mama, de frate si bunici, matusi si verisori,de prieteni...Am fost la scoala, la facultate, la serviciu...m-am indragostit pe la 20 de ani...iubita de iubit care mi-a devenit sot, apoi de fiu...si poate si de altii, de uni stiu de alti nu si imi cer scuze.
Cine poate intelege inima unei femei?
Cu totii stim cate face o femeie si multi barbati nici nu-si imagineaza cate face in plus fata de ce stiu ei.Se imparte in mii de bucati, se disipa, se rupe, aproape se pierde apoi se aduna si devine un intreg pentru a o lua de la capat.
Uneori dezamageste, nemultumeste, strica, urzica...imi cer scuze pentru ca v-am ranit uneori!
De ce nu este inteleasa?
Cred ca ea, femeia, trebuie sa fie in atat de multe locuri incat de cele mai multe ori isi pierde identitatea si firea.
„Femeile sunt dadacele noastre in copilarie, tovarasele noastre in vremea maturitatii,sprijinul nostru la batranete,consolarea noastra in nenorociri si victimile noastre in toate timpurile...”
Sa fie iubita, mereu pregatita sa iubeasca, aranjata, stilata si modelata dupa gusturile si dorintele celui ce o iubeste sau se preface ca e asa.
Sa fie fiica, sa-si ingrijasca parintii batrani si neputinciosi si de cele mai multe ori bolnavi.
Sa fie gospodina, sa inventeze mereu feluri de mancare, sa faca menaj, cumparaturi si multe altele si toate astea pe gustul barbatului si al copiilor si conform normelor stabilite si bine inoculate de socrii si in conformitate cu limita barfelor prietenilor si cunostintelor...
Sa fie mama.Cel mai importat rol...Si de cand se naste primul pui ea trebuie sa stie foarte bine cum sa se imparta in mod egal intre copii si sot, pentru ca sotul din acest moment se simte pe locul doi, pierdut, uitat, neindreptatit, neiubit.Doar ea este vinovata de greselile copilului desi responsabilitatea educatiei este atributia amanduraora.
Sa fie la serviciu, cu toate atributiile aferente, prietena, confidenta,etc.
Sa fie EA...cum?Cum sa mai stie sau cand sa mai poata sa fie EA, daca are atatea atributii si viata ei trebuie sa se supuna atator reguli?Adesea pare absenta sau pierduta, adesea obosita si plictisita,pentru ca ea nu are niciodata concediu din rolul de femeie...Confunda rolul de iubita cu cel de mama, cel de mama cu cel de sora, cel de fiica cu cel de strain, cel de prietena cu cel de iubita.Creaza controverse si iluzii.Sperante false...
„Femeile sunt creaturi menite sa fie iubite nu intelese...”
Noi suntem florile voastre, viorele sau panselute, trandafiri sau orhidee...Ca si florile, daca nu ne udati cateva zile este posibil sa murim pentru totdeauna.Si devenim, rele, uricioase, plictisite,morocanoase, agresive...
Iubiti-ne!Atat avem nevoie in schimbul a tot ce va daruim.Iubiti-ne si nu ne mai studiati,nu mai incercati sa ne intelegeti pentru ca e in zadar.Udatine macar la trei zile si sarutati-ne frunzele pentru a va bucura de frumusetea florilor noastre!
Va spune asta femeia ce sunt!
luni, 23 mai 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)