A fi sau a nu fi TU insuti.

Sinceritate, onestitate, acuratete, cat de mult tanjim dupa aceste calitati la altii.Cat de putin ni le putem asuma noi si cat de adanc ne este ingropata constiinta, atunci cand ne duplicam devenind una in interior si alata in exterior. Nu cred ca a existat om cu care sa stau de vorba si sa nu-mi spuna cat de mult apreciaza sinceritatea celorlalti, cat de mult isi doreste prieteni sinceri si obectivi, care sa spuna adevarul verde in fata. Tot aceiasi oameni, se plang pentru cat de urat si nepotrivit se poarta semenii lor. Judecam prea mult ce fac altii si ne lasam judecati prea mult de catre ceilalti.Punem etichete, vrem sa parem ceea ce nu suntem, le dam voie celorlati sa ne transforme in tipare...si la un moment dat realizam ca suntem foarte departe de ceea ne dorim sa fim, dar nu am putea sa fim altfel, pentru ca nu ne-am putea asuma un nou EU...pentru ca nu am mai corespunde tiparelor impuse de catre familie, prieteni, anturaj. In cealalta tabara se afla ceilalti, care ne mint frumos, ne dau false impresii, ne dezamagesc...iar noi, in timp ce avem impresia ca ne dorim sa fie sinceri cu noi, de fapt nu ne putem asuma asta pentru ca daca ar fi sinceri nu ne-ar mai face pe plac, ne-ar dezamagi, ne-ar insela asteptarile, ar deveni EI si nu ceea ce asteptam noi sa fie. Nimeni nu este dator cu nimic catre ceilalti. Invatand sa-ti asumi cine esti, reusesti sa-ti asumi intreaga ta viata, Creatia. Schimba-te, cauta-ti noul Eu, esenta, si nu le da importanta celor careincearca sa te transforme intr-o oglinda a propriilor neimpliniri!